Tot în ”Literatorul” Livescu semnează și prezentul articol, o urmare a celui precedent. Este cel mai vechi articol identificat de noi care indică o relație între artefactele de plumb și B.P. Hasdeu:
”Orașe și cetățĭ Scythe, Thrace și Dace
In numĕrul 2 al acesteĭ Reviste s’aŭ înserat cetățile Geto-Dace dupe tablele în plumb găsite în orașul Deva din Transilvania cu ocasia explorărilor archeologice ce s’aŭ făcut, D. B. P. Hajdeŭ, fostul meŭ profesor la lyceul din Iașĭ, amobiectat că tablele de la Deva ar fi o mystificare (s.n.).
Când am dat descrierea lor, am dis: cred că nu va fi fără folos pentru ceĭ cari se ocupă cu stabilirea origineĭ, caracterelor și limbeĭ Dace, nu am afirmat veracitatea lor, dupe cum nicĭ nu m’am îndoit de a lor sinceritate, – le-am primit ca punct de plecare a servi celor competențĭ – căcĭ nu o dată sʼa dovedit că analysarea monumentelor de tot felul, scrise și nescrise, mórte și viĭ, aŭ aruncat lumina asupra timpilor puțin cunoscuțĭ, limpeḑind cestiunile obscure. Imaginațiunile istoricilor-criticĭ, trebue sĕ fie recĭ; suposițiunile hyperbolice sunt favorabile poesieĭ. Indrăsnesc și astăḑĭ a ḑice savanților specialiștĭ și vechiuluĭ meŭ profesor, sĕ bine-voiască a cerceta localitățile indicate de acele table și vĕḑênd descoperirile ruinelor, zidurĭ, fundamente și inscripțiunĭ, sĕ ne spună: sunt originale, copiĭ sau opera unuĭ diletant, acele sutimĭ de table în diverse metale ce exploratoriĭ le-aŭ aflat și înpodobesc museul de la Deva (s.n.)?
Pĕnĕ atuncĭ ênsĕ voiŭ continua sĕ arăt și supun numirile și altor orașe, cetăți Scythe, Thrace și Dace ca coordonate de istoricĭ și geografĭ prin mâna lor abilă cu tablele de la Deva sĕ ne rĕspundă de origina acestor popóre și de situația acelor localitățĭ.
I. Scythia.
Biblia menționează despre Scyțhĭ că sʼar trage din Magog, fiul luĭ Japhet, și că la început eraŭ stabilițĭ între Arax și Iaxart; cuceririle săvêrșite de dênși de la ani 624 an. Chr. le întinse dominațiunea în Asia, asupra Egypetuluĭ și o parte a Europeĭ, așa că vasta regiune de la Nord-vestul Europeĭ și Nord-ostul Asieĭ, era cunoscută anticitățeĭ sub numele de Scythia, fără ênse ca scriitori dupe timp sĕ ne fi dat limitele precise – de óre-ce ni-ĭ arată ca un popor nomad, și divisați în triburĭ, purtând diferite numirĭ. – Curtea luĭ Phalaris și Olympiada luĭ Pythagora ne daŭ typurĭ Scythe: pe Abaris despre care aŭ vorbit Herodot, Suidas, Eusebe, ca propagator între conaționaliĭ sĕĭ, de cultul luĭ D-zeŭ și ideea uneĭ alte viețĭ; pe Anaharsis, Toxaris și Zamolxis cari aŭ fost maĭ mult legislatorĭ de căt filosofĭ; pe Ceneu saŭ Decereu, pontifex, și pe cari istorici ni-ĭ presintă conlucrând la desvoltarea Scyțhilor din diferite triburĭ și părțĭ căror aparțineaŭ, purtând ast-fel farul lumineĭ pe țĕrmi Volgeĭ (Rha), Meotideĭ, Dunăreĭ și la munți Rhadopte. – Harta ce găsim în memoriile Academieĭ din Petersburg – dupe disertațiunile savantuluĭ Bayer, așéḑă Scythia între gradele 45-57 și 47-55 lățime; orașele ce se cunosceaŭ eraŭ: Gestos, Calypolis, Lisimachia, Cardia, Tomis, Cherson, Theodosia, Panticapo, Sarmis și cetățile Ulmiton, Norion, Eghiston și Almiris.
II. Thracia.
Limitele eĭ au variat, ênse maĭ cunoscute ar fi: la nord Istru, la vest Pontu Euxin și Bosforul Tracic, la sud Marea Egeă și Propontida și la sud-ost Macedonia; ca regiune este muntósă coprinḑênd Hemus la nord-ost și Rhodop la sud-ost. – Populația sa era formată din emigrațiunile pelasge. Cultul lor ca și al Scythilor era deițele: Bendis, Cotyto și Sabaz, iar legislator recunoscut avură pe Zamolxis. Dominațiunea persană, macedonă și grécă se succedară în Thracia pêne la anul 277 an. Chr. când deveni provincie romană. Orașele cunoscute eraŭ: Abder, Amphipolis, Byzanția, Cardia, Perinthea, Selymbria și cetățile: Apros, Aodira, Arcadiopolis (Burgaz), Vectonion, Missena, Roxolani, Sozopolis, Strumita, Filipopolis și Tarapia.
III. Dacia.
Limitele certe nu le avem și caută a le stabili dupe aliniamentele tablelor din Deva; totușĭ positiv este că aŭ cuprins o mare regiune și de o parte și de alta a Dunăreĭ. Numirile de Dacia Traiană si Dacia Aureliană ce le găsim înainte de Constantin cel Mare, probează că nu se limita la vest cu Starea Negră, la nord-vest cu Carpați, la nord-ost cu Nistru, la ost cu Tissa, dupe cum complace geografilor a le așeza; căci divisiunile: Dacia Riparia, Dacia Mediteranea, Dacia Transalpina, Moesia Superior, Dardania si Prevalitana, care erau cunoscute sub denumirea Dacia, formând diocesia Prefectureĭ de orient, îmbrățișează o regiune mult maĭ întinsă, ceea-ce au și format puterea lor în rĕsbóiele purtate chiar cu Romani, în cât Imperatorul Traian spre a-ĭ înfrânge a trebuit sĕ facă mari sforțărĭ mișcand multe dm legiunile sale, pe care le-a și lăsat în acésta térră, ce forma acum marginea imperiului și puntea invasiunilor barbare, ca dupe atâtĭ secolĭ de vicisitudinĭ urmele dominatiunei romane sĕ fie âncĕ viabile în costume, moravuri si limba. Ca popor Diciĭ erau bravĭ, lipsițĭ de cultură, se ocupaŭ cu economia vitelor si ca cult adoraŭ pe Vesta, Jupiter, Hercule, Zabelio, Mitra și alțĭ zeĭ larĭ; templele lor erau instalate si în cetatile unde Szarele (Sar) era inclus ca nume: Sarmizogetuzo, Sartopico, Sardova Sarcerio. Legislator le fu Zamolxis. Orașele cunoscute erau Adacoas, Adina, Alicampirgos, Vintacum, Gomeris, Ducheprat, Zanes, Zernis, Ivida, Istros, Istropolis, Iglita, Campsis, Lacopirgos, Levecopolis, Licostomon, Lovista, Nicopolis, Oblucița, Orispas, Palastoton, Pineo, Daia, Smorius, Stisipirgos, Tanata, iar cetățĭ, afară de cele coprinse în No. 2 al acestei Reviste, maĭ sunt cunoscute: Varna, Castelele, Cusaris, Longhina, Nocule, Pirgonocule, Prestavla, Jidana, Smirodana, Petrodova, Gertina”1.
Notă: 1Iacob Livescu – ”Orașe și cetăți Scythe, Thrace și Dace”, în ”Literatorul”, nr. 12/1893, pg. 14-15.
