J. B.

În iulie 1996 în satul reședință de comună Cerțești (jud. GL) au avut loc o serie de evenimente neobișnuite, ”atestate”  și comercializate ulterior sub titulatura de ”întâlnire de gradul III”. Reunind principalele arhive documentare privitoare la subiect și revenind la ”locul faptelor” după un sfert de secol, vă prezentăm opinii proaspete despre întâmplări vechi.

***

Tractoriși și OZN-uri pe ogoare. În rol de martori secundari au fost distribuiți niște agricultori, localnici. Sunt citați ba doi, ba trei, ba alții, ba erau tractoriști, ba paznici, ba arau, ba strângeau baloți, ba furau saci, … Începe bine, nu-i așa?

Aflat într-un puseu declarativ sau pur și simplu simțindu-se strâmtorat, Mancu Adi-Marcu i se destăinuie lui Gabriel Tudor:

Vă voi spune un amănunt extrem de important, care însă nu a apărut niciodată în presă. În noaptea respectivă, au mai fost trei tractoriști care, aflați pe câmp, au văzut obiectul și s-au speriat de moarte de el! De ce n-au vorbit ei? Din simplul motiv că prezența lor pe câmp se datora faptului că vroiau să recupereze niște saci de grâu pe care-i ascunseseră, peste zi, într-un loc sigur, acolo, grâu ce urma să fie vândut, iar câștigurile împărțite între ei. Acum, cred vă puteți da seama de ce n-aveau acei tractoriști nici un interes să iasă în evidență, să nu se afle de isprava lor…” (”Dracula” 20-27.07.1999, fragment  din articolul publicat, căzut la BT)

Adevărul este altul: sub numele de Nicu Chicoș (34 ani) și Emil Bugeag (42 ani), ambii de la SC Agromec Pochidia din Tutova, jud. Vaslui, au fost menționați din primul moment în mass-media (inițial via Mediafax). Doar că Nicu era Victor și Bugeag – Bugeac. Cine livrase variantele eronate vă vom spune altădată. Acețti 2-3 martori sunt amintiți, nenominal, și în înregistrarea TVR (min 11.00, 18.00).

Cel puțin din cele consemnate de presă, declarațiile lui Victor Chicoș par a avea geometrie variabilă:

      • După un sfert de oră a apărut un tractor. Conducătorul acestuia, Victor Chicoș, se întorcea de la balotat. Oprit de polițist, tractoristul, precipitat, fără să salute s-a grăbit să afirme: «D-le plutonier, am văzut o lumină ciudată deasupra satului»” (EVZ, 23.08.1996)
      • Un tractorist (Chicoș – n.n.) care venea de la Pochidia (dinspre Vaslui) la câteva momente după incident, îi arată polițistului O.Z.N.-ul plutind undeva sus, pe cer”. (”Viața liberă”, 17.07.1996)

Versiunea completă este sintetizată de Dan D. Farcaș:

      • Revenindu-și după incident, cei doi martori (Mancu și Rusu – n.n.) s-au decis totuși să continue patrularea. După circa un sfert de oră, a apărut un tractorist – Nicu Chicoș care se întorcea acasă. L-au oprit la control și l-au chestionat dacă a văzut OZN-ul. Tractoristul declară că plutonierul l-a întrebat «ci-că ’ați văzut ceva?’, ’ce să văd?’ prima dată nu mi-am dat seama… după ce-a povestit dânsul atunci am zis… ’stați așa că și eu am văzut o lumină pe cer… dar ce-o fi fost, nu pot să-mi dau seama’». într-adevăr, el a văzut o lumină, împreună cu săteanul Bugeac Emil din Cârlomănești, în timp ce erau cu combinele pe câmp, la vreo trei kilometri de Cerțești, așteptând schimbul de noapte. Interviul făcut peste o lună cu cei doi nu este însă foarte concludent. Lumina pe care au văzut-o trecuse oarecum paralel cu sediul de comună, pe la orele zece jumătate – unsprezece. Era mai mare decât stelele, aborda un joc de lumini. Au stat mai mult timp la îndoială dacă n-a fost cumva un avion”. (D.D. Farcaș – ”Întâlnirea de gradul III de la Cerțești. Un punct de vedere”)

Așadar, variante și variații.

I-am căutat și noi pe tractoriști. Am fost acasă la Emil Bugeac, la satul reșeină de comună Cârlomănești. A răposat și cu spiritismul nu le știm. Învățăm, dar mai durează…

Cu Victor Chicoș am fost mai norocoși, l-am găsit bine sănătos în casa sa de pe strada Salcâmilor din Cerțești. A avut dificultăți să-ți amintească evenimentul care ar fi trebuit să-l impresioneze peste măsură. Că nu vezi în fiecare zi OZN-uri. (Ne referim la oamenii sănătoși la cap; cunoaștem un domn din Brașov, zis Radar, care umflă statistica anuală a ASFAN-R cu observații fără număr.)

Ce povestește V. Chicoș trezit din somn și săltat din pat, deci fără preparație:

Se întorcea de la câmp, a fost oprit de Mancu care i-a rezumat cele întâmplate și l-a întrebat dacă nu văzuse și el. A răspuuns într-o doară că da, parcă văzuse ceva. Chiar văzuse? ”Conduceam, dom’le, și cu luminile de la tractor….”. Când ești cu ”mortu”-n remorcă, aprobi tot și spui ce vrea agentul să audă, doar să-ți iei verde și să te duci în treaba ta, fără flagrant. Asta-i de la noi, desigur. Nu, n-a recunoscut că era la furat în noaptea cu pricina. Doar soția mustăcea cu subînțeles.

***

Emil Bugeac și Victor Chicoș au fost intervievați în data de 12 august 1996. Dialogul de mai jos, între Bugeac, Chicoș, Farcaș și Mihai Bădescu a fost înregistrat cu un reportofon și transcris ulterior de Farcaș. Nu este clar dacă caseta audio originală s-a păstrat. Turcu pare a nu fi participat la discuție:

– Stăteam în fața combinei… așteptam să vină schimbul… era vreo zece jumate, unsprezece ceasu’.

-Seara.

-Da! Văz așa mai jos față de stele… mai mare față de stele… avea și o formă… (…) zice ci-că nu-i avion, dar eu întreb «ce să fie?» … Nu s-a auzit nimic, nu s-a auzit altceva, sunete, zgomote…

(B?)- La câți kilometri de comună erați?

– Vreo trei kilometri.

– Și lumina ați văzut-o deasupra comunei?

– Pe câmp.

(F) – Și mergea spre Cerțești sau se depărta de Cerțești?

– Așa o trecut… că noi în partea acesta, aicea eram cu combinele… și așa o trecut…

– Deci cumva paralel.

– Noi n-am mai ținut cont după aia un’ s-o mai dus lumina aia…

(B) – După ce ați văzut-o ce ați făcut?

– O venit schimbu și am plecat acasă… cu tractoru…

(F) – La ce oră ați ajuns acasă?

– Eu am ajuns pe la unșpe jumate că eu stau în Cârlomănești, și (Victor Chicoș – n.n.)  a ajuns un pic mai târziu că stă în Cerțești.

– Deci a fost mai devreme de…

(B) – Da, asta-i după aprecierea…

– Știți în ce zi a fost asta?

– Într-o seară da’ nu știu exact… într-o duminică… duminică seara…

(B) – Luni a fost…

– Luni era?… Nu mai țin io minte… asta țin Că dacă ne-am oprit de la treierat și așteptam să vină schimbul…

(F) – Și duminică lucrați în mod obișnuit…

– Lucrăm…

(B) – Și când vă îndreptați spre casă ați trecut prin Cerțești…

– Pe mine m-a lăsat aici acasă în Cârlomănești…

(B) – (către celălalt) Și dumneavoastră ați venit acasă… și v-a oprit…

– M-a oprit domnu plutonier și cică «ați văzut ceva?» «Ce să văd?» Prima dată nu mi-am dat seama… după ce-a povestit dânsul atunci… «stați așa că și eu am văzut o lumină pe cer… dar ce-o fi fost, nu pot să-mi dau seama».

– Deci era luni…

– Nu pot să-mi dau seama… erau vreo doisprezece jumate…

– Dar de credeți că nu erau avioane? Sunteți obișnuiți cu avioanele care trec pe cer și luminile lor… acesta nu licurea? …” (D.D. Farcaș – ”Cazul Cerțești”).

Eufemistic, Farcaș concluzionează că ”Interviul făcut peste o lună cu cei doi nu este însă foarte concludent” (D.D. Farcaș – ”Întâlnirea de gradul III de la Cerțești. Un punct de vedere”). Din contră, nouă ni se pare mai mult decât concludent, dar nu în direcția dorită de ufomani. O întrebare dirijată rămâne o întrebare dirijată și un răspuns sugerat rămâne un răspuns sugerat.

 

 

Fapt curios, confuzia asupra numelor celor doi tractoriști – al treilea n-a apărut niciodată și probabil nici n-a existat! – s-a menținut și după apariția reporterilor, ba chiar și în sintezele ufologilor (aici). Adică vericule, mascăricii studiază materii grele, dar nu sunt în stare nici să-l întrebe pe cel cu care vorbesc cum îl cheamă-n buletin. Atât de praștie sunt! Și apoi se țin cu dinții de prima variantă, exact și fix ca infractorii în anchetă.

(va urma)