Paleoastronautica în România (IV)

Continuăm retrospectiva primilor ani de paleoastronautică românească. Este povestea infiltrării și consolidării acestui curent cultural (?) venit de la Răsărit, integrat ideologic de comuniștii români și sprijinit să se împrăștie în societate.

Călin Popovici – ”Astronautică și paleoastronautică”, în ”Flacăra”, nr. 16/21.04.1962, pg. 23.

La rubrica ”Cititorii ne scriu, noi răspundem”, Liviu Drăgan din Lonea, Hunedoara, este frământat de-o dilemă:

”Întâlnesc în ultimii ani denumirea unei ştiinţe noi: paleoastronautica. Doresc să ştiu în ce constă această ştiinţa şi cu ce se deosebeşte ea de astronautică”.

Călin Popovici de la Observatorul astronomic din Bucureşti al Academiei R.P.R. este distribuit în rolul scepticului:

”Scriitorii de romane fantastice au răspândit legenda că Pămîntul a fost vizitat mai demult de astronauţi din alte planete şi că unele rachete cosmice şi-ar fi luat zborul chiar de pe Pământ, în trecutul Îndepărtat. Conform unor afirmaţii cu nimic fondate, vechile oraşe biblice Sodorna şl Gomora ar fi fost distruse într-un bombardament cosmic atomic; din Siria, în trecut, de pe ipotetice rampe de lansare şi-ar fi luat zborul în Cosmos astronauți; meteoritul siberian «Tungusk» (1908) ar fi fost o navă cosmică marţiană care a explodat în contact cu Pămîntul sau ar fi fost chiar un proiectil atomic etc.

Toate acestea nu au temei ştiinţific”; și

”paleoastronautica, «astronautica veche», în mod practic, nu este confirmată de fapte”.

Opinia lui Popovici este neobișnuit de abruptă și aparent contrastantă față de linia generală de dezvoltare. Referirea la ”romanele fantastice” reprezintă cluul: pozând inițial în știință, paleoastronautica o luase pe calea deviaționismului SF.

*** – ”O rubrică utilă în «Flacăra»”, în ”Informația Bucureștiului”, nr. 2723/07.05.1962, pg. 2

             Rubrica de ”Poșta Redacției” a jucat un rol curios în perioada comunistă. Mizându-se pe o presupusă neutralitate a redacției (cititorii, domne’…) se trimiteau semnale, se luau poziții, se ridicau mingi la fileu. Unele întrebări, ca cea precedentă, erau atât de convenabil formulate și temporizate, încât par a fi scrise chiar de cei care răspund.  Și ca să fie treaba-treabă, o altă publicație prelua la nevoie ștafeta, pentru întărire. În cazul de față, peste răspunsul dlui. Popovici nu trebuia trecut prea ușor:

”Profesorul universitar Călin Popovici a scris, la cerere, o scurtă comunicare despre paleoastronautică…”.

Adrian Rogoz – ”Venus pe ecran”, în ”Știință și Tehnică”, nr. 9/01.09.1962, pg. 24-25

O cronică a filmului sovietic ”Planeta furtunilor”. Scenariul: A. Kazanțev, P. Klușanțev. Regia: ultimul.

Sunt amintite cele două nuvele din CPȘF semnate de Kazanțev, ”Solul Cosmosului” și ”Marțianul”. La urmă se ajunge la ipostaza incriminată de Popovici:

”Cititorii povestirilor lui Kazanţev vor mai găsi în «Planeta furtunilor» şi alte idei familiare acestui autor. Finalul filmului ne aduce surprinzătoarea apariţie a unei stranii femei oglindite în apele unui lac. Această imagine poate părea unora ca fiind în contradicţie cu «natura carboniferă» (sauriană – n.n.) a planetei. Totuşi, la un moment dat, eroii filmului, discutând despre posibilitatea existenţei unor fiinţe gânditoare pe Venus, emit presupunerea că ar fi cu putinţă ca acolo să fi descins de mult nişte cosmonauţi marţieni care dintr-o pricină sau alta să se fi sălbăticit, reluând astfel mersul evolutiv cunoscut şi de istoria noastră.

Această ipoteză poate că este discutabilă. Eu personal, ca autor al unui roman care se petrece tot pe Venus, pornesc de la alte supoziţii. Cu toate acestea, presupunerea lui Alexandr Kazanţev este verosimilăşi în orice caz a prilejuit realizarea unor secvenţe foarte poetice.

De altfel, după cum am mai arătat, scriitorul sovietic este consecvent cu propria-i concepţie după care marţienii aflaţi într-un stadiu înaintat de dezvoltare au întreprins expediţii şi pe Pământ. În această privinţă, enigma cometei tunguse şi datele încă ipotetice ale paleoastronauticii vin parcă în sprijinul ademenitoarei viziuni a lui Kazanţev”.

Ca să ajungi cineva în comunism, trebuia să performezi în arta duplicității. Și Adrian Rogoz  a fost un mare talent. Literar…

Adrian Rogoz – ”Teme pentru anticipație”, în ”Flacăra”, nr. 12/23.03.1963, pg. 23

Aceeași rubrică ”Dialog cu cititorii”. Din nou, sau iar, Adi Rogoz. N-am susținut gratuit că Rogoz e duplicitar, amestecând de-a valma și voit confuz ”fantasticul”, ”fantezia”, ”anticipația” și ”știința”. Și am punctat corect că Popovici, unul dintre acele ”spirite mai conservatoare” bătea undeva. Desigur, nu de capul lui:

”În ultim a vreme, din punctul meu de vedere, al scriitorului preocupat de literatura de anticipaţie, am găsit în «Flacăra» câteva materiale interesante, care pot constitui izvoare de inspiraţie. Printre acestea se numără articolul lui Alexandr Kazanţev «Vizitatori din Cosmos» (nr. 52 din 29 decembrie 1962) (…)

Articolul cunoscutului scriitor sovietic este mai îndrăzneţ, referindu-se la domeniul ştiinţific încă puţin cunoscut ca atare al paleoastronauticii.

Oricât s-ar împotrivi însă unele spirite mai conservatoare, ideile paleoastronauticii sunt îmbrăţişate de savanţi ca Efremov şi Agrest şi de nenumăraţi oameni care iubesc anticipaţiile. Cred că ar fi bine ca revista «Flacăra» să publice în fiecare număr al ei câte un asemenea material pasionant, iar la această rubrică să colaboreze şi oameni de ştiinţă, şi scriitori români”.

*** – ”Vacanța cu un pas mai devreme”, în ”Scînteia tineretului”, nr. 4850/ 18.12.1964, pg. 2

La Şcoala medie nr. 1 din Baia-Mare, copiii au trecut la ”vizionarea filmului ştiinţific «Paleoastronautica»”. Îndoctrinarea prinde bine de…  mic. Că pe măsură ce crești, îți mai vine mintea la cap, dezvolți spiritul critic și nu mai pui botul la vrăjeala proastă a păpurișului crescut pe lângă ape stătute.

Galerie:

(va urma)