Paleoastronautica în România (II)

Unde i se întărește ing. F. Vișinescu paternitatea cuvântului paleoastronautică.

În continuarea materialului precedent, oferim articolul din ”Литературная газета” (”Liternaturnaia Gazeta”, nr. 17(4142)/9.02.1960), punctul zero minus 1 de la care a plecat afirmarea paleoastronauticii în Republica Socialistă România. Sub titlul ”Следы ведут в… космос?” (”Urmele duc în… Spațiu?”), doi redactori prezintă ipotezele lui M.M. Agrest:

În articolul din limba rusă nu apare cuvântul ”paleoastronautică”. De altfel, el este în dezacord cu terminologia rusă, care folosea cosmonautică și cosmonauți pentru ceea ce occidentalii numeau astronautică și astronauți:

”În timp ce cei doi termeni pot părea echivalenți din punct de vedere funcțional, ei diferă sensibil din cauza filozofiilor operaționale ale diferitelor agenții spațiale. Aceste filozofii diferite au ca rezultat seturi de abilități și domenii de cunoștințe ușor diferite”¹.

După cum deja am afirmat, cu o mare probabilitate, F. Vișinescu este cel care a transformat ”cosmonauții Antichității” (sintagma lui Agrest) în ”paleoastronautică”. În imaginația colectivă, construită pe diverse păreri lipsite de suport, Victor Kernbach și Ion Hobana i-au uzurpat inginerului Vișinescu această calitate. Este timpul să punem lucrurile la locul lor.