În 1868 Carol I, principe, emite o monedă de 20 de lei într-un tiraj extrem de limitat (presupus între 100 și 200 exemplare), care nu a circulat niciodată, în scopul de a testa reacția marilor puteri.
Având o greutate de 6.45 grame (aur 90%, cupru 10%), cantitatea totală de metal nobil folosită este neglijabilă. Se presupune că au fost turnați la Berlin.
Grosul a fost topit de turci și nu se știe câte s-au păstrat:
”În România, se cunoaşte cu siguranţă că există patru poli din 1868. Trei dintre aceştia sunt la Muzeul BNR din Bucureşti, iar celălalt se află la Muzeul Naţional de Istorie a României”;
”…în lucrarea «Tezaurul român la Moscova», de Mihail Gr. Romaşcanu, se arată că «7 carolini au plecat cu tezaurul la Moscova»”1. Nu se știe dacă au fost sau nu returnați.
În legătură cu zidirea carolinilor la temelia Peleșului, este citat N.N. Condeescu:
”Aceste două pergamente (”actul de zidire a Peleşului, alături de un document care menţiona arhitecţii, preţurile materialelor, salariile muncitorilor etc.”2 – n.n.) au fost puse într’un tub de sticlă, aşezat în unul de plumb, hermetic închise şi depuse în piatra unghiulară dimpreună cu o colecţie de monete ale ţării. Acestea, foarte rare astăzi, fuseseră bătute în număr redus, şi purtau, ca un fel de proclamare anticipată a autonomiei, chipul Domnitorului, căruia dreptul de a bate monetă îi fusese totdeauna contestat de Poartă”3.
Născut în 1904, Nicolae N. Condiescu se inspira desigur, din alte surse decât mărturia personală. Poate din Michai Gold:
”În ziua de 22 August 1875, avu loc solemnitatea punerii pietrei fundamentale, la care Prințul Dimitrie Ghica, citi actul de fundație (…) Acest pergament fu pus într’un tub de plumb, împreună cu un act de construcție și cu câteva monede (s.n.), astăzi foarte rare, cari purtau efigia Prințului, și pe cari, Sublima Poartă, nu le îngăduise să circule. Tubul fu zidit în temelie”4.
Nu este clar dacă pasajele se referă la emisia din 1868 sau la cea din 1870.
România a avut monetărie abia în 1870, astfel încât există numeroase speculaţii.
Un tub de plumb și niște monede de aur. Poate de-aici imaginația…
Note: 1,2aici; în articol se citează liberal din sursa indicată; 3N.N. Condiescu – ”Castelul Peleș”, în ”Boabe de grâu”, an. IV, nr. 9/1933, pg. 519; 4Michai Gold – ”În munții Sinaei, Rucărului și Branului”, I.A.G. Carol Göbl, București, pg. 73.
