Cităm din ”Prefața” semnată de Alexandru Suceveanu la cea de-a doua ediție a cărții lui Dan Romalo:
”Trebuie deci să încep cu mărturisirea că acum mai bine de 30 de ani – când am avut onoarea să devin cercetător la Institutul de Arheologie din București (atunci și acum, din fericire, al Academiei Române) – mi s-a propus să mă ocup de plăcuțele de plumb care fac obiectul Cronicii apocrife”1.
Și revenim la Dumitru Manolache:
”Cartea aminitită este prefațată de dr. Alexandru Suceveanu, pe atunci director adjunct al Institutului de Arheologie «Vasile Pârvan» din București, care face o mărturisire uluitoare: aceea că în urmă cu mai bine de 30 de ani, adică prin 1957, dacă avem în vedere data la care a scris această prefață («Referatul profesorului Suceveanu nu este nici el datat, dar pot afirma că a fost scris în perioada demersurilor mele… prin 1986, cel mult 1987», după precizarea făcută nouă de autor) i s-a propus – nu spune de către cine – să se ocupe de plăcile de plumb, ceea ce dovedește, fără tăgadă, că subiectul s-a aflat în atenția mai multor persoane încă de acum o jumătate de secol”2.
Situația este paradoxală, având în vedere că preț de 250 de pagini Manolache căinează lipsa de interes a istoricilor față de cercetarea tăblițelor. În plus, autorul aplică o rețetă a eșecului garantată: acordă o încredere nejustificată analizei de text aplicată pe frazeologia încâlcită a lui Romalo. Tăgăduim noi ceea ce el consideră ”fără tăgadă” (în sensul de netăgăduit): fiind născut în anul 1940, în 1957 Alex. Suceveanu putea eventual studia geomorfologia Muntelui lui Venus, în compania unei domnișoare. De altfel, Suceveanu și-a început activitatea la Institutul de Arheologie de-abia în 1962, ca documentarist.
Problema ne-a fost lămurită de Romalo într-o comunicare privată. Textual: ”Prefața Suceveanu a fost scrisǎ cam cu un an înainte de publicarea primei ediții a Cronicii…”. Adică, cca. 2002 AD.
Apelând la simpla aritmetică, mergând 30 și de ani înapoi pe scara timpului, ajungem la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80. Adică exact în perioada când faimosul Institut de Studii Istorice și Social-Politice (ISISP) făcea valuri pe subiect. Să vezi și să nu crezi cum se așează lucrurile când le înțelegi logica internă…
Note: 1Dan Romalo – ”Cronica getă apocrifă pe plăci de plumb?”, Ed. Alcor, București, 2005, pg. 5; 2Dumitru Manolache – ”Tezaurul Dacic de la Sinaia. Legendă sau adevăr ocultat?”, Ed. Dacica, București, 2006, pg. 178.
Sursa foto.
