Paranormal

La un moment dat, am participat la o serie de conferinţe de parapsihologie/ psihotronică, mai mult pentru a onora o invitaţie decât convins de rostul unor astfel de manifestări în configuraţia propusă.

Fiind de-al casei, gazda m-a prezentat pe rând câtorva personaje din public, mai toţi nişte iluşti necunoscuţi cu pretenţii de mari posesori ai tainelor primordiale.

La un moment dat, mă prezintă unui individ de o vârstă incertă, grizonat. Îi zice numele meu, îmi zice numele lui, aplec uşor capul în semn de salut şi-i întind mâna. Şi omul mă lasă cu mâna în aer. Am depăşit situaţia penibilă, deşi nu pot spune că nu mi-a ridicat sângele la cap.

 

01-fmshake_clr1

 

Nu după mult timp, scena se repetă aidoma: gazda, eu, alt necunoscut, prezentare, dat din cap, lăsat cu mâna întinsă. Prima pornire a fost să-i bag tipului un cap în gură; m-am abţinut mai mult din respect pentru cel care mă invitase. Am evitat în acea seară să mai fiu prezentat cuiva. Aşa, preventiv.

Însă am devenit dintr-o dată atent. Şi văzând interacţiunea din pauze, am realizat că nu intenţionase nimeni să mă jignească sau să-mi aducă vreun afront. Pur şi simplu mulţi dintre acei oameni urmau o cale sectară, care consideră strângerea mâinii dintre două persoane un potenţial pericol: fie iei posibile boliciuni, fie ţi se poate fura energia vitală. În orice caz, de evitat.

Ulterior, am găsit şi acest articol edificator.

În context, ar fi de menţionat 2 aspecte:

      1. Persoanele evoluate sau protejate par a manifesta un fel de imunitate la factorii contaminatori (a se vedea bogata cazuistică  a unor sfinţi creştini, dar nu numai);
      2. În transferul de energie vitală funcţionează entropia inversă (adică multul devine şi mai mult, puţinul şi mai puţin).

De prisos să menţionăm că majoritatea celor „fără de noroc” de acolo se considerau şi evoluaţi şi protejaţi şi cunoscători şi … bine-crescuţi.

Cu o altă ocazie voi povesti cum l-am cunoscut la acelaşi şir de conferinţe pe puberul cu ”600 de iniţieri”. Nu, nu este o glumă, idiotul credea sincer în ce zicea. Şi mai era o cucoană (a şi vorbit de la prezidiu) care se credea în contact cu o civilizaţie al cărei avans ştiinţifico-tehnologic era ”la ani-lumină” (sic!) de noi, băştinoşii. Şi în acea hiper-avansată civilizaţie, copiii erau luaţi de la familii (de la toate familiile!) şi crescuţi în orfelinate colective (nici cei mai chitiți dictatori nu au avut ideea unei asemenea barbarii), unde deveneau cadre de nădejde (asta am pus-o de la mine)… Însă se pare că menopauza a făcut ravagii în imaginaţia unei femei altfel banale.

 

4 comentarii

  1. Strangerea mainilor prezinta un risc dar nu din cauza fantasmagoriilor aberante… exista o simpla vulnerabilitate care poate fi exploatata in unele cazuri.
    http://en.wikipedia.org/wiki/Milton_H._Erickson#Handshake_induction
    Foarte probabil ca cei care se feresc cu indarjire sa stranga mana au cazut deja victime iar acum prin atitudinea lor defapt incearca sa protejeze implantul… ca si cum ai inchide zavorul pe dinauntru si impingi si dulapul pe usa dupa ce hotul a intrat si isi face o ratata in bucatarie 😉

  2. @Alibaba – Este și asta, mai sunt și niște puncte de presiune în ju-jitsu. Hipnoza clinică este atât de puţin răspândită în România, încât specialiştii veritabili îi poţi număra pe degete (eu o ştiu pe Irina Holdevici). Ce-i drept, numărul închipuiţilor e mai mare, dar rezultatele sunt Zero. Abordarea ericksoniană e şi mai puţin cunoscută (nu te lua după reclame la cabinetele de psihoterapie de pe net, ce fac ei acolo e maxim o relaxare profundă şi nimic mai mult).
    Prin ”implant”, @Alibaba înţelege o sugestie implantată, nu un chip. Omul e serios, nu cu şerpilieni, vulturieni, delfinieni, gorilieni…

    Apreciez în mod deosebit comentariile care aduc un plus subiectului pus în discuţie, iar cel Alibăbesc e reprezentativ în acest sens. La mai multe!

  3. Da, sunt cateva tehnici si cativa specialisti. Majoritatea au o limitatie catastrofala: trebuie sa aiba contact fizic sau macar fata in fata 😉

  4. Se zice că Levon Mirahorian, ăl bătrân, putea şi restul (eu nu l-am cunoscut, a murit demult; dar mă cunoasc bine cu persoane care i-au fost apropiate în timpul vieţii şi de la ei ştiu).

Comments are closed.