Intuiția și inspirația, două calități atribuite adesea poeților, pot avea și adesea au avut un rol în marile descoperiri. Însă să nu ne amăgim. Ele au fost un factor declanșator, efortul sistematic și consecvent le-a materializat.
Pentru a arăta în ce fel înțelegea Ion Gheoghe să scrie istorie apelând la un lirism dezlânat și la fantezii ieftine, vom prezenta un articol semnat de el în ”Renașterea Daciei”:
”… în ceea ce citesc eu am aflat că era un munte ce mai este în Carpați: Postăvarul. Numele lui vechi era ăstăvar, adică punct de întâlnire la urcarea turmelor în pășunile de păstă vară unde era așezat un votum consacrat cutumelor pastorale asupra regimului cirezilor și-a purității surselor de apă. Mai târziu înțelesul toponimului Păstăvaru s-a modificat. Acolo, o formație civilă getică a așezat un alt votum cu altă lege nouă și întrucât cutuma pastorală devenise datină: locul se numea Pyrota Postavarys Vigilis, ceea ce se traduce: locul Gărzii de Rotarea Focului cel de Avertizare asupra Stricăciunilor lăcomiei Avarilor.
Acolo s-a născut celebrul sistem de informații strategice denumit: șfară în țară”1.
Cu ce-și susține Ion Gheorghe afirmațiile? Cu nimic și foarte important, nici nu schițează vreo intenție de a proba ceva. Și această infatuare nu-i este specifică, o găsim și la alți ”ciupiți” din domeniu.
În schimb, ne e lesne a demonstra că bate câmpii. Ce spune profesorul Pavel Binder, care spre deosebire de Ion Gheorghe a fost un cercetător serios:
”În materialul arhivistic, oronimul Postăvar apare numai in 1732: «Posztovarul sive Christianul». În acest an stâna nu mai era în proprietatea unui Postăvarul, ci a unui Cristian. (…) Acest Stoica Postăvarul (Stoÿke Postevaÿr) din Șchei de la începutul secolului al XVII-Iea a fost cu siguranță eroul eponim al muntelui și masivului Postăvarul”2.
Însă de ce să-și piardă timpul și să-și strice ochii Ion Gheorghe cu hârtii mucede, pe care probabil nici n-ar fi știut să le silabisească? Totul din pix, totul pentru victorie!
În povestea Tăblițelor ”de la Sinaia”, Ion Gheorghe are un rol minor. Însă modul lui de abordare, cuvinte fără noimă aruncate în exces și susținute de nimic, este omniprezent. Apoi, cititorii trebuie să înțeleagă exact pe expertiza cui se baza ISISP. N-a lipsit mult ca astfel de oameni să ajungă să dea tonul istoriografiei oficiale și unul ca Ion Gheorghe să scrie manuale, precum visa.
Și dacă credeți că exagerăm, reproducem o dedicație oferită lui Dan Corneliu Brăneanu pe pagina de titlu a volumului ”Dacia Fëniks”3:
”Dlui Dan Brăneanu, acest poem didactic ce va fi, poate, mai târziu un manual didactic! Ar fi o biruință a noastră, a tuturor, …”.
Nu mai e nimic de râs, nu-i așa?
Note: 1Ion Gheorghe – ***, în ”Renașterea Daciei”, an II, nr. 4/ ianuarie 1993, pg. 4; 2Pavel Binder – ”Oronime derivate din antroponime în munții Brașovului”, în ”Limba Română”, Ed. Academiei, București, an XXII, nr. 6/1973, pg. 573; 3Carte provenită din biblioteca lui Dan Corneliu Brăneanu, aflată în posesia autorului.
