Tăblițele ”de la Sinaia”

Placa de ”plumb turnat” pe care o expunem face parte din corpusul așa-numitelor Tăblițe ”de la Sinaia” (o indicație de origine falsă, ajungem și acolo…). În prezent se află în patrimoniul Colecției Maria și dr. Severeanu (pendintă de Muzeul Municipiului București), sub nr. de inventar general 19096.

 

 

 

În dubioasa numerotare a lui Dan Romalo (iluzionistul a populat capetele listei, lăsând centrul descoperit; astfel se face că prezintă 70 și ceva de piese și numerotează peste 130) este indexată cu numărul 110. A fost publicată inițial în anul 1982 de M. Gramatopol (”Dacia antiqua”), sub eticheta de ”placă de plumb apocrifă”. De existența ei ”tăblițologii” știau ceva mai devreme și insistau că ar fi fost mai multe (Cornelia Velcescu).

Prin intermediul prof. Eugen Stoicovici (†) din Cluj, Gramatopol a realizat și o analiză chimică, deși nu este foarte clar ce parametri au fost avuți în vedere. Pe revers se observă locul de unde s-a ”rașchetat” o probă, dar referențierea nu este sigură (la fel de bine putea fi vorba de analizele intermediate de regretatul arheolog Dinu V. Rosetti în Germania). Se amintește un strat neuniform de litargă (PbO) cu grosimea medie de 45 μm, format natural, ceea ce indică o piesă relativ modernă.

 

În ceea ce ne privește, am identificat modele de solidificare identice cu plăcile de la Muzeul Național de Antichități și credem că avem de a face cu același tip de aliaj de plumb din care acestea din urmă au fost turnate. (Pentru diferența dintre plumbul moale și plumbul întărit vezi Ionescu Gh. – ”Tipografia Episcopiei dela Râmnicu-Vâlcea”, în ”Revista pentru Istorie, Archeologie și Filologie”, vol. X/1909, pg. 329.) În ultimă instanță, doar analizele comparate pot lămuri situația.

 

Ceea ce este surprinzător este că pe revers, în partea superior-centrală, pare a exista o însemnare făcută cu tuș, foarte ștearsă, care ar putea conține informații asupra provenienței piesei. În prezent există procedee multispectrale nedistructive de recompunere a inscrisurilor alterate. 222 euro la cursul zilei, atât costă la I.N.E.C. expertiza care ar putea face diferența.

Arheologul dr. Vasile Octavian Opriș a avut amabilitatea să ne răspundă, în două rânduri, la câteva întrebări: ”Este singura placă de plumb cu inscripții aflată în colecție și nu se cunosc date asupra provenienței”. Ulterior, a rafinat răspunsul: ”În colecțiile MMB piesa este singulară printre obiectele de acest tip conform Registrului General Invetar (s.n.)”.

 

Fotografiile au fost realizate de personalul de specialitate și aparțin Muzeului Municipiului București. Faptul că vi le putem prezenta în premieră se datorează tot dlui. Opriș, căruia-i mulțumim și cu această ocazie. Reiterăm poziția noastră conform căreia ”ocultările” invocate de diverși aflători în treabă sunt masca sub care acești cerșetori de atenție își ascund propria lene și incurie. Totul dublat de un nemăsurat tupeu.

***

Deși placa în discuție nu se află în expoziția permanentă a Colecției Severeanu (nu știm cine face alegerile acestea și pe ce criterii, dar…), muzeul merită vizitat. Când am fost la M.J. Pitești parcă ajunsesem în casa groazei: personalul căuta disperat întrerupătorul de unde se aprindea lumina-n săli; uitaseră și unde e de când nu le mai călcase nimeni pragul. La Severeanu e cum trebuie să fie: exponatele, lumina, mobilierul. Cel mai mult ne-a impresionat muzeografa, între două vârste. O vedeai că pune suflet, avea nu-știu-ce amenajament cu sertare numismatice, le-a deschis pe rând cu tot cu explicații, de ajunsesem în final să fim mai atenți la bucuria ei decât la antichități. Pur și simplu ziceai că e gazdă în propria casă și se mândrește cu vitrina din sufragerie, nu o angajată la stat. Mai rar și de aceea am și acordat spațiu unei situații pe care ne-am dori s-o întâlnim mai des.