Tăblițele ”de la Sinaia”

În cartea lui Dumitru Manolache – ”Tezaurul dacic de la Sinaia” -, la pg. 251 este reprodusă o fotografie a ing. V. Ionescu, provenind din arhiva personală a lui Vladimir Manoliu-Furnică. Instantaneul a fost realizată de acesta în 1971, la Sinaia, în fundal fiind clădirea Casinoului:

 

Ionescu etalează două reproduceri de plumb, fotografiate și ele de Manoliu-Furnică, cu aceeași ocazie, pe treptele Casinoului:

 

Sunt aceleași fotografii care au ilustrat și articolul ”Sinaia”, primul care introduce public problema Tăblițelor ”de la Sinaia”:

 

Aparent, cele două piese sunt copii după cele aflate în Muzeul Mănăstirii Sinaia și devine evident că în problema corpusului este corect să ne referim nu la copii, ci la generații de copii, copii după copii. Vom arăta că există chiar și copii după copii după copii.

Surprind două aspecte:

      1. Față de piesa corespondentă de la muzeul mănăstirii, tăblița rotundă (medalia) este completă: îi lipsește ciobitura/ruptura din partea superioară. Acest amănunt retează speculația gratuită a medalionului cu gaură de agățat, introdusă de Dan Romalo și popularizată de regizorul Leonardo Tonița și ridică probleme complicate, pe care le vom trata într-un capitol viitor;
      2. Față de piesa corespondentă de la muzeul mănăstirii, tăblița dreptunghiulară nu are decupate rebuturile de turnare de la ”urechile” mediane de prindere, operație estetică inutilă de vreme ce intenția nu era de a le prezenta ca ”originale”. Ne întrebăm pe bună dreptate de ce în cazul pieselor cu soluții de prindere de la Muzeul Național de Antichități situația este complet diferită. Nu așteptați să oferim și un răspuns, pentru că întrebarea era retorică…