Megaliți & microliți

În ”Dacia preistorică” se consemnează la Tismana un simulacru argolitic de tip ”babă”:

Din jos de Mănăstirea Tismaneĭ pe cósta orientală a văleĭ se află o figură archaică sculptată în stâncă pe marginea uneĭ prăpăstiĭ. Ea pórtă la popor numele de «Mamă» (Tradiţiuni din jud. Gorjiŭ, D.)1. (pg. 188)

Densușianu folosește cităti exacte și explicite, problemele survenind mai ales în faza interpretativă. În acest caz nu am reușit să identificăm sursa fragmentului.

 

Locația aproximativă a megalitului. Datorită vegetației, punctarea lui exactă este imposibilă.

 

La distanță în timp, lui i-a urmat Nicolae N. Tomoniu, cu un fragment reprodus ad-litteram, fără citare, de-a lungul Internetului:

Cercetând valea, acesta (N. Densușianu – n.n.) şi-a dat seama că un astfel de loc, în care te simţi bine, era imposibil să nu fi fost remarcat de oameni încă din preistorie. Densuşianu a găsit şi urme, printre care, Columna Furniei (Mama), după el, cel mai valoros simulacru megalitic de pe Valea Tismanei aflat pe versantul estic al văii, lângă platoul păstrăvăriei mânăstirii. Astăzi ascunsă de vegetaţie, interesanta figură arhaică prelucrată primitiv în stâncă, o reprezenta pe zeiţa mamă Bendis, a geto-dacilor. Similară zeiţei Arthemis a grecilor, cultul ei există şi astăzi prin adorarea, în creştinism, a Fecioarei Maria. Platoul din faţa megalitului era destinat pentru ritualuri religioase dacice cu mult înainte de perioada creştină. Cercetând „Tradiţiunile din judeţul Gorjiu” Densuşianu scrie: …”.

Nu vom zăbovi prea mult asupra rândurilor prof. Tomoniu; ele sunt un amestec de cercetare onestă, exagerări pe fondul patriotismului local și binomul deja clasic:  interpretare multă, detalii concrete puține. În ritm săltat: despre ”Mamă”, Densușianu avea o cunoaștere mediată, nicidecum directă, formularea ”cel mai valoros simulacru megalitic de pe Valea Tismanei” nu-i aparține, cum nu-i aparține nici ideea forțată a sincretismului păgân-creștin din zonă. ”Prelucrarea primitivă în stâncă” trebuie și dovedită, nu doar afirmată. Iar prof. Tomoniu ar putea insista pe folosirea virgulei în text, aparent un mister pentru Domnia-sa. Un amic ne-a zis că trebuie să mai lucreze și la ospitalitate. În rest, îi urăm ”Sănătate!”, că face treabă bună.

Despre ”Mamă” nu sunt prea multe de zis. Se observă de la Mănăstire:

 

 

Și din stradă, din dreptul Păstrăvăriei:

 

 

Este o coloană de rocă care lasă vaga impresie a unei siluete, deasupra căreia este o stâncă, care pare un cap. Și n-are nici țâte:

 

 

 

Studiul pe hartă nu a evidențiat nicio legătură între poziția Peșterii Sf. Nicodim, turla principală a bisericii mănăstirii și simulacrul litic ”Mama”. De asemenea, nu există viză directă între gura Peșterii Sf. Nicodim și stânca în discuție.

O posibilă legătură cu un pârâu secat (Furnia), de la care Tomoniu i-a derivat stâncii o denumire alternativă (Columna Furniei) și o peșteră (Peștera Furniei) au rămas pentru altă-dată. Ani și bani să fie.

 

Note: 1N. Densușianu – ”Dacia preistorică”, IAG ”Carol Göbl”, București, 1913, pg. 188; 2Nicolae N. Tomoniu – ”Noi cercetări privind biografia primului arhimandrit al Sfintei Mânăstiri Tismana. Sfântul Nicodim de la Tismana”, Ed.  ”Semănătorul – Editura online” ARP şi ”Fundaţia Tismana”, (ediție digitală), Tismana, 2010, pg. 177.

 

Fotografiile au fost realizate cu un aparat foto Nikon P900, în devălmășie, după inspirația de moment, de subsemnatul VIM și de George Gioga.