OZNMIB X

De câteva decenii, s-a speculat enorm despre soarta ”probelor” existenței extratereștrilor, a contactului civilizațiilor exterioare cu cea terestră și a existenței unor societăți super-tehnologizate în primistorie… Martorii și cercetătorii ar fi intimidați, ar dispare clișee fotografice, filmări, arhive întregi ale unor particulari; s-a vorbit chiar și de unele morți ciudate.

Pe noi ne interesează care ar fi situația în România.

În principal, subiectul nu a fost niciodată abordat temeinic; ici și colo se găsesc unele referiri ambigue. Demn de menționat, românii se mulțumesc să-i copieze pe omologii din Occident, de unde preiau la pachet cazurile și explicațiile de conjunctură, iar atunci când autohtonizează indică spre Armată și fosta Securitate (actualul SRI).

În noul nostru serial nu avem pretenția de a fi exhaustivi. Dorim în schimb să schițăm un tablou de ansamblu și să punctăm niște explicații – parțiale – adesea trecute cu vederea.

 

Sursa D. Menrath. Câteodată trebuie să faci abstracție de emitent și să reții doar mărturia sa. Ne scuzăm față de cititori, dar știm de ce folosim această formulă de precauție extremă. Îndreptată mai mult asupra persoanei citate și nu asupra a ceea ce ea afirmă în cele ce urmează.

În anul 1994, la Ed. ”Esotera” apare traducerea cărții George Hunt Williamson – ”Lăcașurile secrete ale Leului”. Prezentăm un fragment din ”Prefața” semnată de Daniel Menrath:

 

Lăcașurile secrete ale leului

Începând cu anul 1972 o multitudine de forţe aparţinând fostei Securităţi au căutat să bareze drumul celor doritori în aflarea adevărului, […]

Toţi cei care aveam un anumit grad de iniţiere am fost supuşi multor presiuni, acestea făcându-se cu metodele specifice statului totalitar. Curios este faptul că, mulţi dintre cei care între anii 1980-1985 erau adevăraţi călăi ai Adevărului, după 1989 au devenit mari scriitori de literatură esoterică. Publicul cititor s-a familarizat deja cu nume de rezonanţă în domeniu, neştiind că mulţi dintre aceşti «iniţiaţi», care «doresc cu ardoare să dea poporului român perle ale învăţăturii cosmice», sunt tocmai aceia care ne confiscau materialele obţinute cu foarte mare greutate şi sacrificii, materiale care – la ora actuală – reprezintă baza cărţilor şi publicaţiilor pe care, aceşti torţionari ai spiritului uman, le-au publicat, îmbogăţindu-se. Foarte puţini ştiu că mare parte a materialelor confiscate nu au ajuns decât în mică măsură în depozitele Securităţii. Acestea au luat drumul bibliotecilor personale ale domnilor anchetatori şi reprezentanți ai cenzurii culturii, fapt scuzat de către aceştia prin «dorinţa de a salva materiale inedite».

În 1982, la o descindere în locuinţa mea, au fost confiscate, două capitole traduse din «Lăcașurile secrete ale Leului» (originalul din limba engleză), capitole care, după 1989 au stat la baza unor jenante compilaţii, în care se descriu călătoriile unor semianalfabeţi împopoţonaţi cu titluri impresionante, prin «zone» în care li se revelează «adevăruri», care nu au nici în clin, nici în mânecă cu adevărata iniţiere.

Am luat atitudine de nenumărate ori în presa românească vis-à-vis de aceşti impostori; dar oamenii, avizi de informaţie şi şocaţi de ineditul acesteia, au foarte puţine şanse de a deosebi adevărul de impostură1.

 

Scurte comentarii. Rândurile de mai sus pot fi privite ca o schiță a teoriei noastre: anume că în România, rolul instituțional în problemă a fost minor. Mai degrabă au operat indivizi și grupuri (”găști”), care au beneficiat de sprijinul și complicitatea punctuală a unor cadre din instituții și nu a instituțiilor în sine.

Deși nu o spune cu subiect și predicat, în rândurile de mai sus D. Menrath se referă la Ion Țugui și balivernele publicate de acesta împreună cu auto-intitulatul Conte Incappucciato (pe numele său real Cornel Nicula). Într-adevăr, fragmente întregi din ”Lăcașurile secrete” se regăsesc în ”revelațiile” celor doi ”inițiați”.

La rândul nostru, să adăugăm un ”inițiat” de același calibru: Paul Ștefănescu. Cărțile sale de ocultism sunt plagiate atât de ordinare, încât ”autorul” nici măcar nu s-a chinuit să compună ligaturi între fragmentele preluate cuvânt cu cuvânt de la alții. Și Ștefănescu orbita în zona de influență a nemuritorului Minister de Interne.

 

Note: 1George Hunt Williamson – ”Lăcașurile secrete ale Leului”, Ed. Esotera, București, 1994, pg. 5-6.

 

 

  • Oameni în negru (I) – Jacques Bergier și M.I.B.
    by
    În anul 1971, Jacques Bergier publica ”Les Livres maudits”1 (”Cărțile blestemate”), lucrare care se vrea...
  • MIB X
    Oameni în negru (II) – Arhive și biblioteci
    by
    De câteva decenii, s-a speculat enorm despre soarta ”probelor” existenței extratereștrilor, a contactului civilizațiilor exterioare...
  • Oameni în negru (III) – Lecțiile unui caz OZN
    by
    Spre sfârșitul verii anului 1969, N.O. Teodosiu a văzut un OZN. El și zeci, sute,...