Presa ”Sfinxului” din Bucegi (IIa): anii ’60

Șapte ani de acasă. Ignorat aproape ostentativ, bătrânul ”Sfinx” din Bucegi își începe ascensiunea de simbol și este vizibil efortul tovarășilor de a-l promova cum se cuvine. Ne place sau nu, succesul său de piață este și trebuie asociat cu partidul comunist.

Între 1960-1966, presa Sfinxului cumulează un număr de intrări mai mare ca suma tuturor celor anterioare. Și asta înseamnă ceva!

Reapare denumirea originală – ”Sfinxul românesc”  – cu două intrări în 1960 și una în 1966. Probabil aici își are originea și superba confuzie  ”faimosul «sfinx omenesc»” (”Sportul popular”, 1962).

În ”Știință și Tehnică” (1960) se livrează o primă – după știința noastră – explicație a numelui mitologic: ”numit astfel deoarece aminteşte de monumentul antic din preajma piramidelor egiptene”. O vom comenta în detaliu cu altă ocazie.

Atunci când este adusă în discuție, originea este considerată naturală. De fapt, aceasta este și explicația aducerii în prim plan: obiectiv turistic, atracție naturală.

Surpinzător este articolul din ”Sportul”, care-l invocă pe Nicolae Densușianu și a sa ”Dacia preistorică” pentru a-i atribui și livra o teorie complet originală, de negăsit la istoric – originea antropică a Sfinxului.

• • • ”«Sfinxul Românesc»” (foto). ”Zarea Munţilor Bucegi este străjuită spre sud de «Sfinxul românesc», numit astfel deoarece aminteşte de monumentul antic din preajma piramidelor egiptene. Forma sa interesantă se datoreşte acţiunii de alterare fizică prin dilatările şi contracţiile succesive ce au loc în conglomeratele şi gresiile de aici, precum şi prin acţiunea apelor”. ”Drum Nou”, nr. 4826/02.07.1960, pg. 3:

• • • ”fenomene eoliene ca Babele, Sfinxul de lângă Babele, cascade etc.”. Florian Frazzei – ”Tabăra de iarnă a Școlii sportive de elevi București”, în ”Cultură Fizică și Sport”, nr. 1/1960, pg. 10;

• • • ”apar roci scrijelate, dantelate prin acţiunea vântului, babele, ciupercile şi sfinxul fiind, de asemenea, în cea mai mare parte, opera lui de secole”. Valeria M. Velcea – ”Bucegii. «Cetatea de Piatră»”, în ”Știință și Tehnică”, nr. 1/01.01.1960, pg. 29;

• • • ”Sfinxul Românesc” (foto). ”Zarea Munţilor Bucegi este străjuită spre sud de «Sfinxul românesc» numit astfel deoarece aminteşte de monumentul antic din preajma piramidelor egiptene (s.n.). Forma sa interesantă se datoreşte acţiunii de alterare fizică prin dilatările şi contracţiile succesive ce au loc în conglomeratele şi gresiile de aici, precum şi prin acţiunea apelor. Unele părţi au rămas mai proeminente din cauza durităţii rocii, iar părţile mai scobite din partea superioară se datoresc faptului că aci erau intercalate roci mai friabile (de gresii)”. ”Știință și Tehnică”, nr. 4/01.04.1960, pg. 12:

• • • ”În Bucegi ca şi în Ciucaş, se înalţă deseori stiuci golaşe, scrijelate şi dăltuite de vânt şi ape. Vara şi iarna, turiştii din întreaga ţară străbat în lung şi în lat aceste minunate meleaguri carpatine, fermecaţi de opera daltei iscusite a naturii. «Babele», «Ciupercile», «Sfinxul», …”. I. Popovici –  ”Prin regiunea «aurului negru»”, în ”Știință și Tehnică”, nr. 8/01.08.1960, pg. 12;

• • • ”Nenumărați turişti poposesc spre a admira minunatele stînci ale Ciucaşului, cum sunt: Tigăile, Sfinxul Bratocei, Babele la sfat, Mamutul, Colții Natrei, Gemenii Ciucaşului etc. sau Babele, Sfinxul din munţii Bucegi, sau Pietrele Doamnei din Rarău, …”. ”Scânteia”, nr. 5456/03.03.1962, pg. 3;

• • • ”Ne fotografiem căţărindu-ne pe stâncile cărora mileniile, vântul, şi ploaia le-au dat forme bizare, «sculptând» faimosul «sfinx omenesc». Două-trei ore de plajă pe platoul din apropierea cabanei”. T. Păduraru – ”5 zile pe potecile munților…”, în ”Sportul popular”, nr. 4059/03.07.1962, pg. 2;

• • • ”«Sfinxul» din Munţii Bucegi” (foto). ”Scânteia tineretului”, nr. 4392/30.06.1963, pg. 2:

• • • ”Tot de aici se poate admira «Sfinxul», statuie alpină modelată de vântul aspru al înălţimilor – una dintre cele mai impunătoare frumuseţi ale Bucegilor”. I. Zamfirescu – ”Frumusețile Bucegilor”, în ”Flacăra Iașilor”, nr. 5232/03.07.1963, pg. 1;

• • • ”Mâna măiastră a naturii a sculptat în conglomerate şi greşii chipuri omeneşti: Omul, Sfinxul Bucegilor, Babele”. Mircea Ilie – ”Excursii geologice prin Carpații Orientali”, în ”Știință și Tehnică”, nr. 4/01.04.1963, pg. 8;

• • • ”colţi de piatră pe care vântul a dăltuit forme bizare: Sfinxul, Babele, Omul”. Lucian Barbieri, Dan Plutașu – ”Adrese…”, în ”Munca”, nr. 5476/16.06.1965, pg. 3;

• • • ”«Sfinxul» din masivul Bucegi, din vecinătatea cabanei «Babele» constituie una din atracţiile turiştilor ce sunt în drumeţie pe crestele munţilor” (foto Em. Sârzea). ”Munca”, nr. 5667/28.01.1966, pg. 2:

• • • ”«Sfinxul» românesc din Munţii Bucegi” (foto Fr. Nuss) ”Flacăra Sibiului”, nr. 3625/ 12.02.1966, pg. 3:

• • • *** – ”Încă o enigmă a Sfinxului” (foto). ”Sportul popular”, nr. 5001/18.06.1966, pg. 7:

• • • ”«Sfinxul» din Bucegi” (foto) ”Scânteia tineretului”, nr. 5394/22.09.1966, pg. 2;

• • • ”Sfinxul din Bucegi” (foto). ”Munca”, nr. 5954/31.12.1966, pg. 5: