Stânca celor șapte înțelepți (Ciucaș) II

Cea mai importantă figură ”megalitică” din Ciucaș este rar amintită. O denumire greșită, o ambiguitate asupra celui care-a găsit-o și lipsa explicațiilor întregesc un tablou nu tocmai măgulitor.

Locul. În ciuda accesului facil – mai în glumă, mai în serios, o poți vedea și din scaunul cu rotile! – și a vizibilității de pe traseul spre Vf. Ciucaș, ”Stânca celor șapte înțelepți” este cvasinecunoscută. Ne-am convins de asta mergând în toamna acestui an la fața locului, împreună cu amicul George Gioga. Nimeni nu-i dădea atenție. Ca să fie cinstea cinste, trebuie spus că, la rândul nostru, am cerut și primit indicații de la Iuliu Floareș. Nici nu speram să fie atât de ușor de găsit. Stânca, nu doctorul Floareș.

La Cabana Ciucaș se poate ajunge și cu mașina, pe un drum acceptabil, pietruit, fără gropane de-alea mari. În fața cabanei e un releu, la care se merge ieșind puțin, spre dreapta, din traseul turistic marcat bandă roșie Cabana Ciucaș – Vf. Ciucaș. De pe platoul releului se vede cel mai bine, frontal. Perspective laterale pot fi surprinse pe traseu, chiar și de pe Vf. Ciucaș (1.954 m).

… și ”logica lui”. În 1976, C.N. Turcu afirmă despre formațiune că ”Aceasta poate fi văzută cu ușurință de la cabana Ciucaș”¹. Este desigur o exagerare, pentru că de la cabană nu se vede nimic. În 1987, același autor oferă indicii mai clare:

”El («Testamentul» – n.n.) poate fi admirat de pe muntele Chirușca aflat chiar în spatele Cabanei Ciucaș”².

Aceiași parametri indică și dr. Floareș:

”Când în 1968 peruanul Daniel Ruzo a ajuns în zona de nord a muntelui Chirușca și a privit acest perete stâncos ar fi exclamat: «Iată Testamentul»”³.

Teoria lui Daniel Ruzo se baza pe date și relații topometrice, matematice, observaționale și poziționale. Tocmai de aceea considerăm că se poate reconstitui în limite rezonabile.

Aproape sigur prima impresie s-a format undeva în partea superioară a traseului spre vârf, apoi, la revenire, a ajuns și pe Muntele Chirușca. Nu elementele de susținere (trecute în revistă mai jos) au generat ”descoperirea”, ci ele au fost evidențiate post hoc. Ele ar fi:

• • • Acces facil și ”obligat”, pe poteci circulate inclusiv de ciobani;
    • Din punctele din care poate fi observat, peretele de stâncă nu-și modifică ”sensul”, variațiile fiind minime. Mai jos fotografii realizate de pe traseul bandă roșie:

• • • Peretele de stâncă este poziționat la limita descendentă a unui șir proeminent de stânci care urcă (sau coboară, în funcție de ce semnificație li se atribuie) muchia muntelui într-o veritabilă ”scară” – indicator:

• • • Punctul de vizibilitate optimă este platoul unui mamelon așezat frontal față de peretele de stâncă. Este suficient loc pentru adunări și pentru practicarea unui ritual:

Că e așa sau nu, nu vom ști probabil niciodată. Și asta reiese din legenda fotografiei 133 din cartea lui Ruzo:

”România. Munții Carpați. Stânca celor șapte înțelepți. Descoperit de noi în cursul regizării de către noi a un scurt metraj realizat cu ajutorul teoriilor noastre, al fotografiilor noastre și al muncii noastre de teren. Fotografie realizată pentru film”⁴.

Repetarea aproape obsesivă a ”noi”, ”noastre” își are explicația și povestea ei. Ce, credeți că furtul și frauda intelectuală au fost inventate de ”specialiști” precum Daniel Roșca⁵? L-au ”împachetat” românașii în 1968 pe peruan de i-au mers fulgii; i-au furat munca și l-au pus să și plătească pentru ea. Să se învețe minte și să ocolească altădată Grădina Maicii Domnului⁶. Pe cale de consecință, în edițiile și cărțile care au urmat, Daniel Ruzo a scos, scârbit, referințele la țara noastră.

În episodul III intenționăm să prezentăm detaliile și semnificația ”basoreliefului” din Ciucaș. Spoiler: În ceea ce ne privește, îl considerăm ”opera” naturii. Ceea ce nu-i știrbește cu nimic nici frumusețea, nici sensul, nici rolul.

Note: ¹Călin N. Turcu – ”Kuriose Felsgebilde. Das «Testament» im Ciucaș-Massiv”, în ”Die Woche”, nr. 431/19.03. 1976, pg. 6; ²Călin N. Turcu – ”Enigmatice chipuri de piatră” în ”Almanah Luceafărul. Istorii neelucidate” 1987, pg. 74; ³Iuliu Floareș – ”Megaliți antropomorfi din Carpați”, Ed. Nona, Piatra-Neamț, 2007, pg. 66; ⁴Daniel Ruzo – ”La historia fantástica de un descubrimiento. Los templos de piedra de una humanidad desaparecida”, Editorial Diana, Mexico, 1974, pg. 194, foto 133; ⁵Contrar părerilor dlui. Daniel Roșca, cercetarea originală și publicistica de autor nu sunt un bun comun, exploatabil comercial și fără o minimă referențiere de către el și alții. Aidoma, a face figură de cunoscător a ceva ce nu ai habar nu-i tocmai onorabil; ⁶Deși avem în pregătire pentru tipar o lucrare care explică avatarurile acestei sintagme, am plusa insistând pe topografia judiciară. Prin sau pe lângă această ”grădină” a fost Sfânta Fecioară tâlhărită și violată. Cam ce a pățit după două milenii și peruanul Ruzo, mai puțin faza cu băgăul, dar nu se știe niciodată…

Fotografiile au fost realizate în luna septembrie curent cu un aparat foto Nikon P900, în devălmășie, după inspirația de moment, de subsemnatul VIM și de George Gioga. Mulțumim pentru informațiile furnizate dr. Iuliu Floareș.