Există scrieri fără acel ”vino-ncoace”, care la prima lectură par insipide și anoste, irelevante și plicticoase. De-abia la o lectură atentă descoperi valoarea ideilor, analizei și capacitatea previzionară.. Este și cazul unui material prezenatat anterior (aici).
Ce zice H.H. Stahl?
”Mistificatorii, cu fraza lirică pe buze, cu hiperbola adorării şi a venerării Ethniei româneşti, cu demagogia «participării la fenomen», îşi îngăduie să tipărească volume peste volume, să apară în săli publice, pe la diverse athenee şi serbări populare, să monopolizeze dreptul de a vorbi, şi uneori în profitul foarte vizibil personal, să se declare «cunoscători», «cercetători», «deschizători de drumuri», într’un cuvânt profeţi şi oameni de ştiinţă în acelaşi timp, demni de a fi premiaţi, felicitaţi şi decoraţi cu toate prilejurile festive şi comemorative.
Zadarnic li se arată lipsa de pregătire şi de probitate ştiinţifică. Zadarnic se ridică împotriva lor acuzaţiile. Senini şi distanţi, tari pe efectul magic al frazei sonore cu nuanţă de iubire de ţară, aceşti impostori îşi continuă opera fără să le pese.
Amuzanţi, atâta vreme cât sunt modeşti sau bieţi maniaci singurateci, ei ajung a fi primejdioşi când glasul lor confuz şi agresiv începe să tulbure minţile altora”1.
A cunoscut-o sociologul pe domnișoara Pănculescu? Nu, n-avea cum. Și totuși o descrie surprinzător de bine, semn că femeia apariține unui model de a fi și unui model de a face.
Citind ”Taina Kogaiononului. Muntele sacru al dacilor” observi că teoriile (pardon! ”demonstrațiile”) autoarei sunt apăsat prezentate ca rezultat al cercetării, dar adesea și ca elemente relevate. ”Profeţi şi oameni de ştiinţă”, și profeteasă în baza unei mistici yogice, personale, izvorâtă din «participarea la fenomen».
”Să apară în săli publice, pe la diverse athenee şi serbări populare”. Exact așa și-a construit Cristiana Pănculescu validarea precară: prin lecturi la adunări sindicale, prin prezentări la cluburi de turism, prin participarea la simpozioane irelevante. Și astea doar câteva:
(sursa: una dintre multele pagini feisbuciste ale coconetului pănculescian)
Nu are rost să insistăm. H.H. Stahl surprinde toate elementele constitutive: de la falsul patriotism, lipsa de pregătire științifică și dezastrul vieții personale, la tenacitatea mistificării, lipsa de dubiu și limite, până la autogratularea (vezi multiplele pagini de FB ale stimabilei și mai ales conținutul lor deșănțat) și smintirea cu care ”glasul lor confuz şi agresiv începe să tulbure minţile altora”.
Ca fapt divers, deși neracordat la Academia Kogaiononului, Stahl a fost inițiat într-o societate secretă. Nu, nu masonică, ci a pădurenilor din Vrancea. Există fabulos în cotidian, trebuie doar să-l cauți. Că de inventat, poate să-l inventeze oricine!