”Oul radioactiv” de la Posești (III)

O legendă redată pe site-ul (neoficial) al comunei Posești, extrasă din monografia rămasă în manuscris a învățătorului Ene Obrocea:

”În partea nordică a Zeletinului se află (? – s.n.) o ridicătură de piatră în formă de semisferă numită de popor «Piatra». În vârful ei este o deschizătură cu numeroase cotituri ce merge în interiorul movilei. Nimeni n-a avut curajul a se coborî până în fundul ei. Despre această movilă se pomeneşte de popor următoarea legendă, relatată de învățătorul Ene Obrocea la începtul anilor ’20 ai secolului trecut:

«De mult de tot, pe când stăpâni pe țara noastră erau turcii, când se isca vreun război între aceştia şi unguri sau muscali, era vai şi amar de sufletul bieţilor români! Ienicerii şi spahii le luau tot ce aveau, le necinsteau femeile şi fetele iar pe bărbați îi speteau cu podvezile şi muncile. Când auzeau că vin turcii, strămoşii noştri luau tot ce brumă aveau şi se ascundeau pe unde apucau.

Atunci s-au hotărât românii să facă o movilă mare de pământ, cu o deschizătură la mijloc şi acolo în ea să se adăpostească ei cu familiile şi avutul lor în vremuri grele de război. Au muncit cu toții și au făcut-o aşa cum se vede astăzi, însă din pământ. Tocmai atunci a ieşit şi zvonul că turcii au pornit război cu ungurii şi au să treacă pe aici. Au alergat toţi cu averile lor şi s-au ascuns în movilă, dar tocmai atunci au băgat de seamă românii că aceasta se cunoştea cât de colo că e făcută de mână omenească.

Ce să facă bieții oameni? Au plecat cu toții la un schit de călugări, care era chiar aproape de movilă în fundul Zeletinului, unde zicem noi astăzi ,”La Schit”, şi au cerut sfatul Egumenului.

Acesta era un om sfânt şi îl chema Varlaam. El ducea o viață ca pustnicii şi era vestit ca om al lui Dumnezeu. I-a sfătuit pe români să postească 40 de zile şi să se roage cu credința lui Dumnezeu. De asemenea, se va ruga şi el ca Dumnezeu să facă astfel ca turcul să nu cunoască faptul că movila a fost făcută de mână omenească. Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea şi, după 40 de zile de post, mare le-a fost mirarea când au văzut movila prefăcută în piatră, de jurai că de mii de ani este acolo.

Tocmai atunci au venit şi turcii, care n-au găsit nici urmă de români, căci toți se ascunseseră în movila de piatră. Odată cu ei s-au ascuns şi călugării din schit, în afară de egumenul Varlaam. Turcilor nici prin cap nu le trecea că românii sunt ascunşi în piatră. Într-o zi, când egumenul era dus să găsească ceva rădăcini, ca să-şi astâmpere foamea, a fost găsit de o ceată de turci. Aceştia, păgâni, au tăiat capul călugărului sfânt. Dumnezeu, însă, pe loc i-a pedepsit, prefăcându-i în bolovani de piatră, iar din locul unde a murit sfântul a făcut să iasă un izvor limpede numit astăzi după numele lui: ”Izvorul lui Varlaam”.

După moartea acestui sfânt, românii au rămas fără ocrotitor şi Scaraoschi, tartorul dracilor, care nu mai putea de necaz că ei scăpaseră cu fața curată, profită de aceasta spre a se răzbuna. El a trimis doi draci ca să pună stăpânire pe coşurile pline cu bani de aur ale românilor. Românii s-au speriat și au fugit afară cu toţii, lăsând tot bănetul în mâinile dracilor. Și astăzi acei doi draci păzesc aceşti bani ca să nu-i ia nimeni. În urmă cu ceva vreme, un om a intrat acolo şi şi-a umplut sânul cu bani. Când să iasă a fost oprit de cei doi draci şi el n-a putut ieşi până n-a lepădat toţi banii. Când a ieşit afară, însă, bietul om era nebun».

Există o mențiune cum că în jurul anului 1900 Niță nebunul a intrat în Piatră. El a povestit că a păţit aceasta, dar se pare că era deja nebun când a intrat înăuntru”. (aici)