OZN

În România, ”Amintiri despre viitor” a văzut lumina tiparului la Editura Politică și asta nu din întâmplare și sigur nu din greșeală. Și totuși, propteaua oficială era dublată de o notă critică, minusculă, dar prezentă. De sămânță, cum s-ar zice.

Mai jos, critica Feliciei Antip, publicată în ”România literară” în 1973 (nr. 48/29.11.1973, pg. 30):

 

 

Oldies but Goldies:

Cum a reuşit hotelierul elveţian Erich von Danikén să ajungă unul dintre cei mai citiţi şi mai adulaţi autori contemporani? Cărţile sale, traduse de la debutul său editorial din 1968 în 32 de limbi, sunt un model de exploatare genială a credulităţii semidoctului modern, siderat de descoperirile, pentru el ininteligibile ale ştiinţei, consternat de «misterele civilizaţiilor dispărute» colportate prin rubricile magazinistice ale revistelor ilustrate, şi de aceea gata să înghită cea mai năstruşnică gogoaşă misticoidală, cu condiţia să fie prezentată într-un ambalaj care ia ochii”.

Și:

Von Dăniken apasă o clapă bine aleasă a sociopsihologiei: dezorientarea unor grupuri de oameni care, dezamăgiţi de vechii zei, dar incapabili să doarmă liniştiţi fără soporificul obişnuit, caută o formulă nouă: «S-ar putea ca marile religii geografice – hinduismul, creştinismul, islamismul – să fie de domeniul trecutului, spune von Dăniken profetul. Se va ridica, presupun, o nouă religie, o religie a necunoscutului, a indescriptibilului, a acelui ceva nedefinit pe care nu-l putem înţelege».

Din jucărie inofensivă, bau-bau se transformă într-un redutabil idol care face ouă de aur”.

Fără cusur și perfect faptic!

 

Conceptul de idolatrie a nălucilor stă la baza titlului noii noastre cărți, despre (pseudo)excepționalismul românesc – profetic, mesianic, primordial și milenarist  (disponibilă la Târgul Gaudeamus 2022, la Romexpo în decembrie):