Sas-ul și yoghinii. De la Hoia-Baciu la Sahasrara (II)

Un prag de trecere între lumi. Francezul Robert Charroux a fost un om complex, cu preocupări diverse. Sportiv de performanță, explorator, scafandru. Urmărind cum extinde creativ definiția de dicționar a «sas»-ului – ”= orificiu, fantă, cameră de decompresiune permițând trecerea dintr-un mediu în altul, dintr-un univers în alt univers”¹ – înțelegem de unde i-a venit ideea. De la scufundări și de la camera de decompresie, menționată deloc întâmplător. Dar și dintr-o succesiune de asocieri, procedeu care-i definește modelul de gândire:

”Un sas pentru o altă lume? La 12 decembrie 1959, o agenție americană publica o informație ciudata, care a trecut totuși neobservată:

Unul dintre rezultatele experienței Argus US este că deasupra Africii, la o altitudine de 20000 km, se află o gaură unde câmpul magnetic și câmpul electric al Pământului nu există.

Particulele electrice produse de cele trei bombe atomice ale experienței franceze din Reggane au ocolit această gaură fără să pătrundă în ea…

În fond, această gaură se prezintă precum «cepul» universului nostru terestru, sasul mirific al scriitorului Marc Heimer («Surhommes et Surmondes», Ed. Julliard, 1961) prin care omul de pe Pământ, în pericol, ar putea să scape spre lumea antimateriei. (…)

Printr-un sas de acest fel – fără câmp magnetic și electric – ar evada mediumii din universul nostru, s-ar explica transferul dintr-un univers în altul și trecerea de materializări prin materia compactă: pâinea părintelui Amon, demonii magicienilor, pietrele poltergeist-ului etc.”².

Cu un termen-umbrelă în buzunar, racordat ”științific” printr-o știre de agenție de presă și aliniat printr-o simplă mențiune din literatura de avangardă, îi rămâne doar să-i confere tradiție și ”istorie”:

”În mitologia vechilor celți găsim un motiv fascinant, cel al castelului primejdiilor, cu ziduri care se deschid și se închid la porunci neștiute și îngăduie eroului să pătrundă într-un univers ordonat după dimensiuni necunoscute. în care spațiul-timp este o noțiune măsurată după cu totul alte reguli decât cele pământene. Iar asta ne face să gândim că și scările din Ceylon trebuie să fi fost săpate spre a servi unor personaje – sau, în orice caz, unor entități – dintr-o altă lume, unor fantome, unor zeități, unor ființe stranii și străine, care știu să meargă de-a lungul prăpastiilor, pentru a trece prin porțile de piatră… care sunt sasurile care leagă celelalte universuri de al nostru.

În această ipoteză, ușile săpate în relief pe pereții stâncoși ar da într-o țară minunată, un tărâm interzis muritorilor, în afara cazurilor în care li se face excepționala favoare de a fi invitați să pătrundă în acea lume neștiută de noi”³.

Pentru ca apoi să-l moduleze-n bandă, ori de câte ori se ivește ocazia:

• • • în relație cu Epopeea lui Ghilgameș:

”Suntem frapați de asemănarea pe care o are această odisee cu cea a eroului grec Hercule: grădina cu mere fermecare, călătoria în America (?!), «sasul» sau trecerea prin care trebuie să știi să treci ca să ajungi la destinație!”⁴;

• • • în relație cu Ciclul Graalului:

”În plus, ca în universurile paralele, se ajunge în Cealaltă Lume – spun textele – printr-o «poartă deschisă», adică printr-un sas prin care călătorul poate să treacă în anumite condiții”⁵.

Aparent, această ipostază paradoxală a relicvei sfinte este sugerată de forma de potir-clepsidră (vom reveni la aceste aspecte!);

• • • în relație cu un călător modern pe planeta Baavi (nu insistăm!), care a intrat la bordul navei extraterestre printr-un sas:

”O vaidorgă nu poate fi așezată la sol; ea se stabilizează la 1,470 m. dacă se dă această comandă din sasul de ieșire. Anumiți observatori au semnalat trei puncte de impact la sol după plecarea navei: aceasta provine din faptul că folosește trei parâme plutitoare străbătute de un flux electromagnetic. Aceste parâme nu ating solul. Prin ele este dezvoltată o tensiune care atrage la extremitatea lor plutitoare corpurile mici de pe sol. Acest puțin lest este suficient pentru evitarea alunecărilor laterale ale navei”⁶;

• • • în relație cu o sectă condusă de Lola Rofocale, ”preoteasă” a Iadului după numele extras din grimoarele goetice:

”Astăzi, se spune că mai multe secte care continuă tradiția templelor americane dețin documente vechi de șapte sau opt mii de ani și considerate autentice.

Ceremoniile de inițiere din aceste culte aparțin celui mai pur aparat clasic.

Adepții sunt puși în contact cu «centrele nucleice» cosmice, la care au acces doar Maeștrii care știu să treacă prin «sas».

Tranzitul fluidic folosește un «sceptru» de putere și crește treptat rata de vibrație a corpului adeptului”⁷.

Pentru cunoscători, ultima frază a fost interpretată într-un fel anume de Guru Bivolaru, și în ceea ce privește ”fluidul”, și în ceea ce privește ”sceptrul” dintre picioare;

• • • Tot pe linie yogică, în relație cu spațiul multidimensional (?!):

”După tradiție, yoghinii din Himalaia mai primesc și azi un desen care reprezintă o ușă închisă, simbolizată în scrisul nostru prin litera A. Ceea ce înseamnă opreliște. Trecerea aceasta inaccesibilă este însoțită de câteva cuvinte: «Vino să ni te alături».

Yoghinul știe să se abstragă, să devină literă, cifră sau ecuație; el a ajuns prin exercițiu îndelungat, la detașarea eului său superior de propria lui materie și de imperativele pământești și universale. Acesta este momentul când el devine Altul. Eul său imponderabil urcă atunci scările muntelui, unde urmează să se alăture celor care l-au chemat, deschide ușa schițată cu dalta pe suprafața stâncii și pătrundeîn granitul compact, închis ermetic, unde, cu o precizie miraculoasă și ținând de domeniul matematicii pure, îi găsește pe cei ce îl așteaptă într-o fisură a ceea ce noi numim spațiul-timp al lumii noastre. În urma yoghinilor, toate porțile muntelui sunt barate cu o cruce”⁸.

Trăgând linia de deasupra totalului, observăm că R. Charroux găsise un cuvânt cu lipici, pe care l-a folosit în situații din cele mai diverse. Unele pe placul yogiștilor de Dâmbovița, care l-au adoptat, raportându-se la scriitorul francez ca la un fel de autoritatea celor două lumi. Fiecare cu nivelul lui!

În următorul episod, îngustăm plaja și stabilim ținta, ajungând la pasajele care-au excitat-o pe domnișoara Pănculescu.

Note: ¹Robert Charroux – ”Cartea cunoașterii interzise”, Ed. Elit, Ploiești, f.a., pg. 340, nota 73; ²Robert Charroux – ”Cartea secretelor trădate”, Ed. Lucman, București, f.a.pg. 372-373; ³Robert Charroux – ”Cartea trecutului misterios”, Ed. Elit, Ploiești, f.a., pg. 11; ⁴”Cartea secretelor trădate”, pg. 243; ⁵”Cartea secretelor trădate”, pg. 218; ⁶”Cartea cunoașterii interzise”, pg. 320; ⁷Robert Charroux – ”Le livre des maîtres du monde”, Éditions J’ai lu, 1980, pg. 156; ⁸”Carte trecutului misterios”, pg. 12-13.