Sas-ul și yoghinii. De la Hoia-Baciu la Sahasrara (III)

Am afirmat anterior că ”metoda” francezului Charroux constă în asocieri succesive, de colaționare a unor elemente preluate de la terți, extinse apoi prin interpretări creativ-liberale. Ultima parte a frazei e un eufemism: omul se îndepărtează flagrant și de spiritul și de litera pieselor componente, iar scrierile sale, o lectură plăcută și imspiratoare, n-au totuși nicio valoare documentară.

Fragmentele care au atras-o pe domnișoara Pănculescu reprezintă într-adevăr o capodoperă a metodei expuse.

Se pleacă de la conceptul structurant al unei matrici energetice a Terrei, și prin extensie a viului, o teorie luată de la Jean-André Richard¹, un autor de literatură ”de spionaj” (un Pavel Coruț de-al lor, mai puțin galonat):

”Psihosfera. Pământul, explică Jean-André Richard, s-a născut din plasma originară, de unde s-a declanșat elaborarea lentă a structurilor polimorfe care, prin comple­xitatea lor succesivă, au dat naștere regnurilor, de la mineral la animal superior.

Această plasmă era un câmp de forțe electrice.  Aparte, forța psihică reprezintă psihosfera terestră.

Din psihosferă, care are o prezență eternă, Viul (tot ce trăiește, și îndeosebi materia organică) își extrage energia spirituală și mentală: clarvăzătorul-viziunea sa, înțeleptul-meditația, răutăciosul-instinctul de a face rău, inițiatul-cunoașterea, iar hazardul-legile sale de serie.

Apa reprezintă catalizatorul și dizolvantul acestei forțe psihice, parțial antrenată de curenții hidrotelurici care alimentează izvoarele, puțurile, iazurile și râurile.

Radiesteziștii și numeroși observatori au afirmat existența unui raport constant între, pe de o parte, acești curenți, iar pe de altă parte, punctele de trăsnet, casele, locurile vrăjite și, spun ei, «punctele negre» de pe drum.

Unii clasează într-o categorie vecină, dar diferită, curenții electrotelurici care, de fapt, se identifică cu primii”².

În realitate, conceptul psihosferei îi aparține lui Oliver L. Reiser:

”Reiser a teoretizat existența unei bănci psi, un fel de câmp magnetic al memoriei în jurul planetei. Banca psi acționează ca un depozit pentru formele gândirii și este ținută în loc de benzi electromagnetice în jurul Pământului. Reiser a preferat acest model celui care afirmă că ideile sunt cuprinse în creier. El a gândit creierul ca o stație de amplificare și recepție pentru informațiile stocate în psihosfera băncii psi.

Lucrările lui Reiser asupra benzilor magnetice ale băncii psi au prefigurat descoperirea centurilor de radiații Van Allen…”³.

(Oliver L. Reiser a fost un om de știință autentic, iar teoriile sale nu merită a fi expediate printre rânduri. De aceea am preferat să apelăm la un citat-rezumat, rămânând datori cu elaborări ulterioare. Reținem referința la centurile de radiații Van Allen.)

Pe nesimțite (și cu o vădită nesimțire), Charroux leagă psihismul delocat, dar contenționat magnetic, al lui Reisler ( vezi ideile oarecum similare ale lui Ludwig Wittgenstein), cu teoria curenților telurici.

Temeliei îi așează un prim cat, inspirându-se din Guy Tarade:

”Sasul din Thule. Capitala Hiperboreii, potrivit tradițiilor, era Thule care, la antici, reprezenta extrema limită nordică a lumii cunoscute, de unde și numele său de Ultima Thule. ­(…)

Thule se găsea la poarta unui «sas» (= orificiu, fantă, cameră de decompresiune permițând trecerea dintr-un mediu în altul, dintr-un univers în alt univers) de ieșire din universul terestru, la postul de comandă a curenților telurici.

Capitala Hiperboreenilor se afla deci într-o situație care i-a sugerat o teză interesantă lui Guy Tarade, președinte al CEREIC din Nisa.

Potrivit lui Guy Tarade, polii erau «porțile cosmosului », adică cele două drumuri de evadare de pe globul nostru unde se curbează centurile lui Van Allen ale căror straturi radioactive îi înspăimântă pe cosmonauți.

Este ceea de altfel spunea patriarhul Enoh care înainte de potop, mergea în țara primilor Tați, la limita nordică, unde se găseau «porțile de acces către cer».

Și se știe că Enoh era un călător interplanetar iar primii Tați inițiatori veneau din cer, deci erau cosmonauți.

Aceste drumuri ale centurilor lui Van Allen ar fi, potrivit lui Guy Tarade, calea de sosire și de plecare a inițiatorilor antici. (…)

În plus, acești călători din spațiu – pe care îi numim Hiperboreeni – erau deținătorii unei științe superioare celei ale noastre, ceea ce este probabil, aveau această posibilitate-cheie, posibilitatea de a «pulsa» în sistemul nervos al globului – curenții telurici – o energie capabilă, într-o anumită măsură, de a condiționa comportamentul uman.

Este exact ceea ce se petrece astăzi cu televiziunea care modelează, potrivit arhetipului fiecărei națiuni, comportamentul psihologic al telespectatorilor.

Situarea geografică a Hiperboreemlor le permitea în acest caz să fie cu adevărat Stăpânii lumii”⁴.

V-am avertizat să păstrați memoria centurilor Van Allen! La vremea aceea, Guy Tarade, la care ne vom referi într-un capitol viitor, se ocupa cu OZN-uri și curenți telurici. Ca și adepții Pământului gol, el credea că OZN-urile folosesc spațiile polare (de la Polul Sud și Nord) pentru a traversa atmosfera terestră.

Ce adaugă (de la sine) Robert Charroux? Legătura dintre OZN-uri, paleo-astronautică (prin Enoh!) și Thule (aflată conform tradiției în extremul nord). Apoi, profitând de încatenarea psihosferei cu rețeaua de curenți telurici, o instrumentalizează ca mijloc de putere și control. O tehnologie extraterestră, ajunsă prin hiperboreeni până la noi. Elegant, dar afirmațiile mai trebuie și dovedite!

Și totul se leagă, implauzibil, de Graal, plasat în Thule de lirismul lui Johann Wolfgang von Goethe („Der König in Thule„, 1774):

”Graal-ul ezoteric este deci matricea omenirii superioare, prin analogie cu «fantele» scoarței terestre, adică: sursa inițială de unde se primește o iradiere telurică, cosmică, care conferă virilitate și putere inconștientului mulțimilor. (Tradiția situează în Hiperboreea sursa inițierilor masculine… Aceste credințe ale celților și chinezilor converg deci spre același punct al globului unde ar fi acumulate forțe cu mare potențial)

Se înțelege atunci interesul pentru ordinele de cavaleri și societățile hegemonice de a găsi în realitatea fizică, dacă nu în potențialul psihic, acest Graal energetic unde rasele pot să-și ia forțele vitale”⁵.

Rămași fără cuvinte, oferim o explicație grafică: cu ceva imaginație, centurile Van Allen conturează imaginea unui potir, similar cu unele redări medievale ale Graalului. Cât de subțire este argumentul lui Charroux, judece orișicine!

În episodul următor vom prezenta teoriile francezului despre curenții telurici și fantasticele asocieri care i-au născut ideea că ele ar putea fi un instrument de putere.

Note: ¹Jean-André Richard (a nu se confunda cu actorul Jean Richard), a semnat titluri de mare angajament literar ca: ”Pour U.532 terminé” (1954), ”Les nuits de lʼenfer” (1956), ”Mission zéro” (1956); ²Robert Charroux – ”Cartea cărților”, Pro Editură și Tipografie, București, 2007, pg. 167-168; ³Mark Heley – ”The Everything Guide to 2012”, pg. 291; ⁴Robert Charroux – ”Cartea cunoașterii interzise”, Ed. Elit, Ploiești, f.a., pg. 132-133 și nota 73/pg. 340; ⁵Robert Charroux – ”Cartea secretelor trădate”, Ed. Lucman, București, f.a., pg. 240-241.