J. B.

Teoriile megalitice ale peruanului Daniel Ruzo (însumate de ipotetica Civilizație Masma) au dubiosul renume de a fi populare, dar puțin cunoscute la prima mână. Tot ce se știe este ce a crezut X sau Y despre cercetările lui Ruzo și mai puțin ceea ce a susținut acesta. Receptarea lui Nicolae Densușianu urmează o schemă similară și de aici unele regretabile confuzii.

În ”Marcahuasi. La historia fantástica de un descubrimiento”, Ruzo rememorează momentul ”revelației”, și-l plasează în contextul lecturilor din Poe. Mergând pe urmele fragmentului citat, găsim în ”Cărăbușul de aur” blueprintul ipoteticei Civilizații Masma și a misterioaselor ei vestigii durate-n piatră.

 

 

Cu un prim pas oferim citatul incriminat:

În acea perioadă (Pedro Astete, maestrul lui Ruzo – n.n.) era ocupat cu analiza operei lui Poe și vorbeam despre «Cărăbușul de aur». I-am repetat  ceea ce am mai spus: când vechile legende* vorbesc despre copaci, ele se referă în realitate la dealuri fără vegetație. Copacii durează în mod excepțional două sau trei mii de ani, iar legendele sunt mult mai vechi și trebuie să meargă în viitorul îndepărtat. În munții arizi, ploaia a săpat, de secole, canale mici și mari, care duc apa într-un canal colector mare. Văzute de departe, toate aceste canale constituie desenul unui copac cu trunchiul, ramurile mari și cele mici. Am simțit în acel moment că (încă o dată) vorbeam despre ceva ce știam de secole.

Am luat ca exemplu dealul San Cristobal care se afla în fața noastră. Într-adevăr, apa ploilor trasase un copac care arăta perfect din locul unde ne aflam. Urmând povestea lui Poe, am început să numărăm ramurile mari care ieșeau din trunchi. Când am ajuns la a șaptea ramură și am privit pe toată lungimea ei, am suferit o adevărată criză de uimire,

ceva ce trebuie să se întâmple atunci când conștiința noastră, condiționată de lumea fizică, trece brusc în lumea magică, la un alt nivel de conștiință. Am văzut craniul despre care vorbește Poe: foarte mare, cu cele două orbite goale.

Iată-l, iar toți cei din Lima care vor să vadă craniul se pot duce în partea dinspre Lima a râului Rimac, pe prelungirea ștrandului Camaná, și îl vor vedea.

Nu puteam să înțelegem. Nu exista nici un motiv logic pentru care craniul lui Poe să se afle la Lima, pe dealul râului Rimac, San Cristóbal. Prima noastră explicație, singura valabilă, a fost aceasta: Poe este preocupat de «comoară»; intuiția sa trebuie să fi urmat calea «comorii». Intuiția trebuie să fi urmat calea marii probleme umane reprezentat de acest cuvânt. «Comoara» din inima lui Poe, atunci când scrie «Cărăbușul de aur», era singura comoară adevărată care, așa cum credeam noi la vremea respectivă, era aurul omenirii și, așa cum credem acum, este «sângele omului», care deține în sine toată experiența pământului, minerală, vegetală, animală și umană: singura comoară care merită păstrată. Noi nu știam atunci că San Cristobal, ca toți munții sacri ai pământului, era «dealul comorilor».

Astete nu a acordat niciodată importanța cuvenită descoperirii noastre. Visul cu Masma, în Andahuaylas, l-a determinat să plaseze tezaurul în centrul regiunii Huanca, iar sculpturile în roca naturală, pe care le-am găsit până la moartea sa, în 1940, nu constituiau o dovadă convingătoare: au fost lucrări izolate și foarte deteriorate de timp. Și totuși, era singura dovadă a teoriilor sale preistorice, nu numai până la Masma și patriarhii de după Avraam, așa cum credea el, ci până la popoarele și regii de dinaintea potopului, așa cum credem noi. Astete, din cauza vârstei sale și mai ales din cauza izolării, nu a putut să ne însoțească în excursiile noastre, încă din prima clipă, și, ca și cum asta ar fi fost o consecință și o dovadă a destinului nostru, am rămas singuri înainte de misterul sculptural care este subiectul acestei cărți”**.

(va urma)

 

*Nu există ”legende” cu o astfel de vechime. Este o eroare des întâlnită; de aici și ”legendele” dacilor, atât de populare în ciudat faptului că sunt simple produse livrești; **Traducerea din limba spaniolă are un grad de imprecizie asumat (s-au folosit două softuri de traducere automată și ulterior s-a rectificat sintaxa).