Megaliți & microliți

De departe cel mai cuprinzător material publicat până în prezent despre Sfinxul de la Topleț, a fost semnat de Corneliu Dan Brăneanu. Totuși, articolul are scăderi datorate tendinței necontrolate spre divagație a autorului.

Recomandăm celor interesați un exercițiu simplu, dar plin de învățăminte: să compare finalul articolelor lui Cucu și Brăneanu. Amândoi erau mânați de aceleași idealuri; însă…

 

Sfinxul de la Topleţ

Dan Corneliu Brăneanu

 

Cine călătoreşte cu trenul spre Timişoara trecând prin dreptul localităţii Topleţ situată la 10 km. de la Orşova spre Herculane (sau în sens invers la 7 km. de gara staţiunii balneoclimaterice) sau mergând pe şosea, în dreptul unde aceasta intersectează calea ferată – la un moment dat – privind înspre Cerna, va rămâne stupefiat de apariţia unei clare figuri umane, a unei stânci izolate ieşind din malul stâng al văii şi cursului de apă care curge paralel cu aceste căi de comunicaţie la o distanţă de mai puţin de un kilometru.

Stânca este albă şi strălucitoare pe fondul închis al vegetaţiei malului. Dacă mai avem şi puţin soare, impresia este măreaţă, dar trebuie gustată rapid, căci este repede trecătoare din cauza conformaţiei terenului şi poziţiei copacilor.

Situată în afara localităţii Topleţ (la circa 2 km spre Herculane) stânca, care reprezintă cea mai reușită sculptură megalitică din ţara noastră şi după cunoştinţa mea şi din Europa, nu a fost remarcată, semnalată în mod clar şi analizată nici măcar de N. Densuşianu în celebra sa lucrare «Dacia preistorică» din anul 1913, deşi acesta – pe bună dreptate – acorda acestei zone o importanţă deosebită de-a lungul istoriei ţării noastre şi implicit a continentului nostru.Este adevărat că el scrie despre un chip colosal al lui Hercule, de un curios simulacru al aceluiaşi Hercule, dar nu precizează că acesta ar fi fost amplasat lângă Topleţ, ceea ce ar fi fost necesar întrucât puţin în amonte de Băile Herculane, dar tot pe malul Cernei, se mai găseşte un cap de bărbat, dar mai puţin retuşat decât cel de la Topleţ, situat însă la o înălţime mult mai mare, dominand valea (este vorba de «Sfinxul de la Herculane», pe care-l vom trata separat – n.VIM).

Prima fotografie a Sfinxului pe care o cunoaştem a fost făcută de ing. Vasile Ionescu prin anul 1932 pe placă de sticlă, fotografie istorică. Din acest document observăm că în imediata apropiere a stâncii exista o căsuţă, între timp de mult dispărută. Soţia sa, pictoriţa Eliza Ionescu realizează în acelaşi an (1932) un tablou în ulei al Sfinxului de la Topleţ. Ing.Vasile Ionescu merită atenţia noastră pentru că îl vom regăsi mult mai târziu în Munţii Bucegi, însoţindu-l în anul 1968 pe celebrul specialist în sculpturi megalitice Daniel Ruzo din Peru.

Vasile Al. Ionescu s-a născut în judeţul Botoşani în anul 1898. Absolvent al Facultăţii de Silvicultură din Politehnică, a lucrat la Ocoalele Silvice din Tismana (în 1924) şi Herculane (1932). S-a stabilit în anul 1937 în Sinaia, unde a şi decedat în 1980.

Ulterior, dar mult mai târziu, stânca măiastră a fost popularizată pe ilustrate sub denumirea de Sfinxul Bănăţean, dar atenţia cercetătorilor mai avizaţi a fost atrasă de sculptorul Constantin Iordache din Bucureşti, decedat în 1994, prin intervenţii scurte dar repetate în presa zilnică a anilor 1970, intervenţii care m-au intrigat şi pe mine, determinând deplasarea la faţa locului şi realizarea primelor fotografii cu un teleobiectiv de 135mm., în ziua de joi 13 iunie 1974. Pe malul stâng al Cernei există un drum de ţară pe care se poate ajunge cu uşurinţă din Topleţ. La un moment dat se zvonise că acest drum va fi modernizat ceea ce ar fi periclitat în mod evident integritatea acestei stânci-mesager din vremuri de mult trecute. O asemenea situaţie s-a mai întâmplat în zonă în secţiunea Porţilor de Fier, unde, cu ocazia realizării căii ferate, au fost distruse componente ale formaţiei de stânci «Baba şi Moşul» (cei care au efectuat propriu-zis operaţiunea au decedat la scurt timp într-un straniu accident de vagonet). Revenind la Sfinxul nostru, pentru a-l proteja, regretatul prof. C.S. Antonescu – vicepreşedinte al Comisiei pentru Protecţia Mediului Înconjurător al Municipiului Bucureşti m-a înţeles şi s-a adresat în scris la 14.V.1977 primului vicepreşedinte al judeţului Caraş-Severin. La această adresa a fost nevoie a se reveni printr-o nouă adresă în 19.X.77, semnată de această dată de inimosul secretar al aceleiaşi comisii, ing. Constantin Ciuceanu. Nu s-a primit nici un răspuns, dar lucrarea de care ne temeam nu a mai prins viaţă.

Lipsa simţului valorilor materiale şi spirituale se resimte la acest monument unic în lume şi la nivelul ţăranilor din zonă de la care te puteai aştepta ca, fiind mai autentici, să-şi păstreze zestrea lăsată de strămoşii lor, cu mai multă dragoste. Mai târziu, în anul 1977, când am ajuns la poalele stâncii (având cca. 10 m înălţime) şi plecând din Topleț, ţăranii mă întrebau miraţi ce am avut de văzut la o stâncă pe care ei o numesc «Capul Turcului» (bine măcar că au remarcat totuşi că este vorba de un cap de om). Ignoranţa şi nepăsarea nu este specifică zonei sau poporului român, ci reprezintă stadiul de evoluţie la care a ajuns la un moment dat ciclul umanităţii în care ne aflăm.

Referitor la denumire este evident că cea de Sfinx nu este corectă pentru că nici nu aduce cu aşa ceva, fie că ne gândim la Sfinxul de la Gizeh, fie la probabil prototipul lui – Sfinxul din Bucegi. Pentru că este mai simplu, pentru că şi alte sculpturi asemănătoare sunt denumite tot Sfinx, vom păstra în continuare această denumire, cu delimitările menţionate mai sus. Credem că deja încetăţenită în mintea oamenilor care cunosc zona, această denumire este extrem de greu de schimbat.

De altfel orice atribuire a acestui splendid profil nu poate avea nici o justificare, chiar dacă i s-ar spune că ar fi al lui Hercule aşa cum ar rezulta din contextul evenimentelor descrise de Nicolae Densuşianu care s-ar fi întâmplat prin zonă. În privinţa stabilirii vechimii lui aceasta nu se poate face prin metodele pe care ştiinţa le deţine la nivelul actual. O datare prin mijloace parapsihologice este însă posibilă, iar rezultatul ei ar prezenta un mare interes. Singurul neajuns al acestei metode este lipsa unei datări paralele prin altă metodă, pentru comparare şi validare. S-ar putea spune prin apreciere intuitivă că lucrarea are o vechime de peste 35000 de ani înainte de Hristos şi că este foarte complexă. Complexitatea este spaţială în sensul că pe malul celălalt, aproape în acelaşi profil transversal se găseşte o altă sculptură mai puţin evidentă pentru că este mai puţin finisată, dar fiind şi în chip de basorelief. Această imagine de pe malul drept este foarte puţin cunoscută, deşi a fost semnalată şi de dr. Ilie Cristescu în cartea «Tezaurul Cernei» (Ed. Sport-Turism, 1978, pag. 94). Complexitatea este şi locală deoarece – conform unui principiu de eficienţă a realizatorilor, situaţie pe care o vom întâlni şi la alte lucrări, pe aceeaşi stâncă apar mai multe figuri. Revenind la Sfinxul nostru, la o primă vedere, se poate constata fără dificultate că de fapt sunt două profile suprapuse, al doilea, mai nefinisat, putând reprezenta o femeie. Dar nu este numai atât. Depăşind profilul (venind dinspre Topleţ) şi fotografiind de pe partea cealaltă, imaginea care apare este total diferită, ea reprezentând un cu totul alt profil, acesta având şi o respectabilă barbă.

Mai mult, pe drumul de apropiere în momentul când stânca îşi face apariţia, el evidenţiază o a treia figură tot de bărbat având şi ureche şi pe mijlocul nasului o «bubă», situaţie pe care o vom întâlni şi în munţii Căliman.

Mai pot adauga că stânca este puternic încărcată energetic, situaţie pe care am simţit-o mai ales fiind în situaţia de plafon coborât de nori, pe punctul generării unei ploi. Atunci senzaţia a fost de disconfort şi teamă şi ea m-a determinat să părăsesc zona în grabă.

Sfinxul de la Topleţ a mai fost vizitat de Dr. Iuliu Floareş din Piatra Neamţ care este un specialist în sculpturi megalitice, dar a impresionat în mod deosebit pe Cornelia Velcescu, pictor şi sculptor, reîntoarsă definitiv de la Paris, care a vizitat zona în anul 1981, însoţită de ziaristul Gavrilă Copil şi de fiul ei, Leonard. Şi ei în dreptul stâncii i s-a tăiat respiraţia, dar consideră colosul ca emanând blândeţe, umanism, o imperială inteligenţă şi o mare stăpânire de sine. Apreciază că statuia reprezintă chipul multimilenar al Strămoşului din Carpaţi şi că trebuie să facem o corelaţie între sanctuarele Daciei, care nu sunt prea departe şi sculpturile megalitice în general, aceasta în special. Statuia nu este făcută de dragul artei: fără doar şi poate ea cuprinde şi un mesaj. Cornelia Velcescu şi-a publicat în ţară o lucrare finisată la Paris: «Zeii împăraţi ai vechii Dacii – fondatorii vechii ştiinţe asupra ciclităţii timpului distrugător». Este o vizionară şi în acelaşi timp om de ştiinţă având absolvită şi Facultatea de Matematică. Ea este vizionară şi pentru că întrevede două adevăruri care se vor confirma în curând. Primul, pare a fi o figură de stil, dar nu este aşa, când declară: «Pământul îşi şopteşte Tainele». Al doilea adevăr fiind că într-adevăr Sfinxul de la Topleţ (şi nu toate sculpturile megalitice) conţine un mesaj. În lucrarea pomenită, Cornelia Velcescu arată că la strămoşii noştrii Zeul zoomorf al fulgerelor şi trăznetelor se numea Turcu. Dr. Ilie Cristescu, în lucrarea menţionată, considera că denumirea dată de localnici de Capu Turcului se datorează fesului pe care Sfinxul pare a-l purta pe cap. Interpretarea aceasta vizuală este forţată; în schimb legatura ancestrală cu zeul mai sus-menţionat este mai plauzibilă. În acelaşi fel se pot traduce şi o mulţime de toponime din ţara noastră apreciind, cu bun simţ, că poporul nu putea să glorifice – în atâtea locuri – o naţie care i-a făcut numai neplăceri. Cornelia Velcescu acordă statuii Strămoşului din Carpaţi (Sfinxul de la Topleţ) o vechime de circa 58000 ani înainte de Hristos corespunzătoare procesiei de aur a evoluţiei umane, vechime care totuşi este mai mică decât cea a Complexului rupestru de la Trebujeni (din Basarabia), Sfinxului din Bucegi, monumentului original de la Adamclisi sau Stâncii Omul (pe care o datează la 76032 î.Hr.).

Sfinxul de la Topleţ a mai atras atenţia şi prolificului publicist Mihai Rădulescu care în volumul de eseuri «Împuşcarea călăreţului» (Ed. Ramida, 1994) are şi un capitol intitulat «Sfinxul de pe Cerna». Bine documentat, bineînţeles plecând de la N. Densuşianu dar folosind toate variantele baladei despre Iorgu Iorgovan precum şi informaţii de teren, autorul creează o impresionantă reconstituire a unui scenariu ancestral realizat pe elementele comune ale acestei balade cu sugestii parapsihologice. Ca şi Cornelia Velcescu, Leonard Velcescu, Gavrilă Copil, Mihai Rădulescu s-a pătruns de sacralitatea locului, toţi prinzând câmpul de vibraţii descifrat din diferite unghiuri şi puncte de vedere.

Cu aceste precizări considerăm că s-a transmis către cititori suficientă informaţie pentru a le trezi interesul pentru această minune ancestrală care, în condiţiile unui turism bine organizat, ar putea fi folosită şi propagandistic, prin organizarea unor spectacole de sunet şi lumină care sa atragă turişti din toată lumea. Până atunci mai este mult şi de acest interval de timp ar putea profita cercetătorii, folosind tehnici diferite pentru a studia toate aspectele încă necunoscute ale acestei comori unice în lume. Dintre tehnicile de folosit, fotografia are cele mai mari posibilităţi, dar sub toate aspectele sale: cu filme ultrasensibile în nopţile cu lună plină, în infraroşu, fotografii aeriene etc. Măsurători geomagnetice şi radioactive sunt neapărat necesare ca şi, bineînţeles, măsurători îndelungate bioenergetice, de diferite tipuri. Probelor de rocă li se pot face electronofotografii. Este posibil ca prelucrarea grafică informatizată a fotografiilor realizate de-a lungul timpului să releveze lucruri nebănuite”.

 

 

  • Sfinxul de la Topleț (I)
    by
    Cercetarea așa-ziselor ”sculpturi megalitice” din România nu a urmat niciodată o sistemă. I-a lipsit rigoarea,...
  • Sfinxul de la Topleț (II)
    by
    Ca parte a metodei noastre, urmărim în continuare firul publistic al temei propuse. Între primul...
  • Sfinxul de la Topleț (III)
    by
    De departe cel mai cuprinzător material publicat până în prezent despre Sfinxul de la Topleț,...
  • Sfinxul de la Topleț (IV)
    by
      Din punct de vedere pozițional și fotografic. Sfinxul de la Topleț a fost probabil...