Tainele mistice ale Daciei (G. Lungulescu) I

Prin publicistica sa, G. Lungulescu a fost un deschizător de drumuri. Vă prezentăm un articol din ciclul ”Tainele mistice ale Daciei”, semnat în 1943. Sună foarte modern, ai putea spune că e scris de generalul Mircia Chelaru, doar că Lungulescu are cultură și, aparent, niscaiva informații privilegiate.

Ce ne-a surprins inițial este sintagma ”misiunea spirituală a neamului nostru”, ”… a românismului”, considerată de obicei o contribuție bivolăreasc-misană la fondul național de nebuneală.

Apoi am plonjat brusc în zona de afirmații atribuite (forțat, deci în fals!) zonei Omul din Bucegi:

”Când Annie Besant, în aceeaşi măsură şefa teosofiei mondiale şi a unei asociaţii oculte femenine, cu vădit caracter anticreştin a crezut că poate afla în cercurile marilor mistici, indieni şi tibetani cheia tainelor spirituale ale lumii, aceia i-au făcut singura favoare de a-i indica doar munţii Carpaţi şi Dacia «drept al 7- lea centru spiritual al lumii».

Socotind muntele «Deva», – care în sanscrită înseamnă «divinitate», drept locul privilegiat al Cerului, Annie Besant, cu un an înaintea morţii Bucurei Dumbravă , care a însoţit-o în misteriosu- i pelerinaj , – a dormit o noapte în vârful cetăţii, unde tradiţia şi scriitorii saş i, afirmă , că s’ar fi petrecut şi scena jertfei supreme a lui Decebal”.

”Al 7-lea centru spiritual al lumii” sună cunoscut, nu? Ca și ritualul incubației – nu plănuia domnișoară Pănculescu să petreacă o noapte la Sfinx, micuța? Vă mai amintiți de Graal?

Și mai are ceva Lungescu: referiri la mistica mahomedană de pe teritoriul României. Când te gândești că fălticeneanul își tocea opincile spiritului prin Occident în căutarea esoterismului celor întru Allah…