Tainele mistice ale Daciei (G. Lungulescu) II

Publicistica din periodice este, prin însăși natura ei, perisabilă. Contribuții valoroase, unele cunoscând o anumită celebritate în trecut, se pierd printre paginile ziarelor și revistelor, ajungând în cel mai fericit caz în depozitele unor biblioteci.

Există la nivel mondial un important efort de digitalizare, însă mai e mult până departe. Optimist vorbind, vreo 10-15 ani pentru producția autohtonă. De altfel, nimeni nu se grăbește: mai e mult de plagiat, mai sunt multe de ascuns.

Continuăm prezentarea publicisticii lui G. Lungulescu cu două articole din ”Universul”.

Primul – ”Snobism religios” – îl continuă și reîntregește pe cel prezentat anterior. Graal-ului din România i se adaugă, fabulos, lemnul Crucii de la Putna:

”Au rămas surprinşi când le-am spus că după catedrala Sfintei Gudula dela Bruxelles, Mănăstirea Putna posedă cea mai mare bucată din lemnul adevăratei Cruci a Mântuitorului, descoperită in tezaurul mănăstirii, cu câţiva ani în urmă, de eruditul profesor cernăuţean dr. V. Gheorghiu”.

G. Lungulescu – ”Snobism religios”, în ”Universul”, nr. 108/ 20.04.1943, pg. 3

Al doilea – ”Regalitatea sfântă” – indică că amestecul dintre ocultism și publicitate politică are tradiție în spațiul românesc. Nu l-a inventat domnișoara Kogaionon, care între două postări bucegiste împinge pe FB Pleșoianu, Dragnea și alți scarleți asemenea.

”Cu prilejul piosului pelerinaj la Curtea de Argeş, la mormântul primitor regi, un mistic strein, care din recunoştinţă pentru ospitalitatea românească ne-a studiat şi ne cercetează tainele destinului nostru istoric, îmi spunea: «Voi, Românii, veţi fi ultimul popor cu regalitate, fiindcă tot Dacia a dat lumii prima organizare a cultului relgios, prin Ianus, primul rege al Daciei preistorice, din care omenirea veche a făcut simbolul tuturor începuturilor şi tatăl zi lor – pater deorum (…) Regalitatea poporului român are misiunea să reînvie rolul spiritual al vechei Dacii, printre popoare»”.

Profeție neîmplinită! Cât despre Ianus, domnișoara Cristiana Pănculescu (n. 1946) care afirmă că a ”descoperit” și mai ales ”demonstat” teze similare, nici nu se născuse.

G. Lungulescu – ”Regalitatea sfântă”, în ”Universul”, nr. 203/ 25.07.1944, pg. 3