Sub Bucegi (partea fizică IV)

În 1927, Ioan G. Popescu, doctor în științe, profesor și TCR-ist, a făcut la Casa Omul ”Mihai Haret” o serie de măsurători ale constantei gravitaţiei universale, prin metoda Bessel (pendul reversibil de reglaj imper­fect):

”Chestiunea constantelor geofizice este de importanţă covârşitoare în orice ţară, pentru buna îndrumare a unei cât mai raţionale întrebuinţări a resurselor naturale de cari dispune acea ţară. […]

În scopul contribuţiei la începutul umplerii acestui gol am profitat de vacanţa 1927 spre a întreprinde câteva măsurători ale acestei constante la înălţimea de 2500 m (Vârful Omul). […]

O serie de măsurători făcute In 6 zile consecutive, mi-au dat ca valoare medie a lui g, valoarea 979,25 cm sec. valoare puţin mai mică decât cea teoretică: 979,95 cm sec.

Această valoare medie este însă dată fără corecţiunile datorite dilataţiei. Cu aceste corecţiuni valoarea este probabil şi mai mică şi diferenţa in minus nu se poate explica decât în 2 moduri: ori înălţimea pe care am luat-o drept 2500 m este in realitate mai mare, ori densitatea medie a masivului Bucegilor este mai mică, decât densitatea medie a pământului, ceeace nu mi se pare prea probabil, decât în ipoteza că în sânul masivului s’ar găsi goluri imense”¹.

Informațiile obținute au fost publicate inițial în ”Buletinul anual al Societăţii române de Fizică”², și în rezumat în ”Al treilea anuar al Bucegilor”, de unde am citat și noi.

Indiferent de corectitudinea măsurătorilor, sugestia existentei unor ”goluri imense” în Bucegi a fost preluată și rostogolită fără a i se mai chestiona temeiul științific. Evident, nu acesta era scopul respectabilului I.G. Popescu.

Note:  ¹Ioan G. Popescu – ”Știința în Bucegi”, în ”Al treilea anuar al Bucegilor”, Ed. Secției Alpine a Bucegilor, Sinaia, 1928, pg. 53-55; ²?