Piesa de aluminiu de la Aiud (VI)

În episodul de astăzi publicăm câteva fragmente din cartea elvețianului Luc Bürgin, ”Geheimakte Archäologie” (”Documente secrete: Arheologie. Descoperiri  ținute ascunse, comori dispărute, descoperiri arheologice ciudate”; Bettendorf, 1998). Sunt aduse clarificări importante privind latura internațională a ”Piesei de la Aiud”, în special asupra istoriei timpurii a subiectului în spațiul germanic.

Printre rânduri vedem implicarea lui Gheorghiță în popularizarea artefactului în spațiul occidental, contribuția de prim rang a lui Hasemann în ”(re)descoperirea” obiectului și mai ales felul în care ufologii români i-au dezinformat activ pe omologii lor germani (vezi fragmentul subliniat, asupra căruia vom reveni). De reținut patru aspecte:

• • • Primele fotografii ale Piesei de la Aiud ajunse în Occident au fost furnizate de Michael Hesemann:

• • • Acel ”chimist de la Universitatea din Cluj” mențioanat, să fie oare Adrian Pătruț? Vom trăi și vom vedea…;
    • Este posibil ca această schiță, reprodusă la infinit fără a i se cunoaște originea, să provină din cartea lui Luc Bürgin. Mai trebuie lucrat la acest aspect;

• • • Fotografia cu Michael Hesemann, în exteriorul MNIT, ținând în mână piesa. Doar într-o țară din Lumea a treia s-ar fi putut întâmpla așa ceva. Și vom vedea că ipostaza nu este unică, fiind repetată după ani de alți trei bravi români…

”Asta susține românul Florin Gheorghiță. A ținut el însuși obiectul în mână și m-a rugat să fac cunoscut neobișnuitul obiect și la noi în țară; «cercetarile metalurgice nu au descifrat misterul acestei obiect descoperit, ba mai mult, l-au sporit»”. [Op. cit., pg. 207]

”Dar ce s-a întâmplat cu acest obiect metalic? Probabil că după cercetare a ajuns prin vreun sertar al Institutului, spunea profesorul Florin Gheorghiță în 1993 când am corespondat cu el. Publicistul german Michael Hesemann nu s-a mulțumit cu acest răspuns, a început cercetarile pe cont propriu, iar acestea au fost cu folos.

Hesemann: «La o conferință internațională din Debrecen/ Ungaria, în octombrie 1994, am luat contact pentru prima dată cu cercetătorii din Transilvania. I-am întrebat imediat despre obiectul de la Aiud. Am fost invitat de ei să țin o conferință la Cluj, capitala Transilvaniei, și am acceptat invitația. În final, au luat legatura cu un chimist de la Universitatea din Cluj, care știa unde se afla obiectul». Pe 25 septembrie 1995 Hesemann vorbea la Universitatea din Cluj în fața a peste 1000 de ascultători, printre care și Ghorghe Funar, primarul Clujului. «O zi mai târziu am fost dus la Institutul în care astăzi este păstrat ”obiectul”», povestește Hesemann. «Mi-a fost permis sa fac o serie de fotografii». După cum s-a dovedit mai târziu, se pare că obiectul fotografiat de Hesemann nu era același cu cel ținut în mână de Gheorghiță la vremea lui. «În cazul meu lipseau aripioarele, iar gaura arăta altfel», susține românul. Cu siguranță există două obiecte, cu forme aproape identice. [s.n.]

Michael Hesemann s-a străduit, fără succes, să aducă obiectul în Germania pentru a fi cercetat amănunțit în cadrul universității. «Pe lângă pașii anevoioși  cu autoritățile, mi-ar fi fost necesară, nu în ultimul rând, aprobarea Ministerului Culturii», mi-a povestit. «Și aceasta mi-ar fi fost acordată numai dacă o universitate germană ar fi făcut o cerere oficială. Nu mai este necesar să spunem că niciun profesor universitar nu și-ar fi riscat scaunul pentru o cercetare, care ne-ar fi întors pe dos imaginea istorică».

De aceea, Hesemann  nu dorește pentru moment să dezvăluie numele locului unde sunt păstrate cele două artefacte de la Aiud [s.n.]. «Nu aș vrea ca alții să culeagă roadele muncii mele», spune el. «De fapt, eu sunt cel care a făcut eforturi pentru căutarea obiectului». Dacă va exista un alt cercetător care să-și pună numele în joc, el este gata să-i vină în ajutor și să-i furnizeze informații. Hesemann: «Nu aș avea nimic împotriva unei cooperări»”. [Op. cit., pg. 209-212]

Fotografiile au fost preluate din lucrarea lui Luc Bürgin, excepție făcând a doua poză color. Traducerea din limba germană a fost realizată de Dna. Iuliana-Adriana Militaru, căreia-i mulțumim și cu această ocazie pentru sprijinul acordat!