Piesa de aluminiu de la Aiud (XII)

Despre o primă încercare pe latura analizelor metalografice aflăm din sursa F. Gheorghiță:

”[Vlassa] a încercat, pe plan local, să obţină analize metalografice, cât şi părerile unor specialişti cu privire la folosinţa acelei «labe» metalice. Dar la timpul respectiv, laboratoarele solicitate nu dispuneau de aparatura necesară”¹.

”Mi-a mai spus că a încercat prin  laboratorul de la Inst. Politehnic să obţină o analiză metalografică a piesei respective, dar nu a fost deloc mulţumit de încercarea făcută acolo”².

Inst. Politehnic este de fapt Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. Întregul episod este ambiguu, dar din fericire Dl. Gheorghiță a furnizat unele amănunte:

”… cei de la Universitate, la laboratoare și de la Combinatul de Utilaj Greu [C.U.G. – n.n.] care avea iarăși un laborator  de metalografie foarte deosebit, nu puteau să-i facă analiza”³.

 Deci în această etapă nu s-au prelevat probe, nu s-au efectuat analize.

A doua încercare (1975) corespunde implicării lui Gheorghiță, care, prin intermediul fratelui⁴ său, Mihai Gheorghiță, a obținut efectuarea unor testări pe Platforma Măgurele.

”Spunându-i [lui Vlassa – n.n.] că voi încerca la Bucureşti – fapt pentru care îmi erau necesare fragmente din piesă -, a adus un ciocan şi, împreună, am făcut mici aşchieri necesare. (Şi acum mai am câteva «firimituri»).

Printr-o cunoştinţă din Capitală, trimiţând în două rânduri astfel de mici fragmente, am obţinut analiza lor la un înalt nivel de specialitate – la Centrul de Cercetări de la Măgurele – de lângă Bucureşti”⁵.

Metoda ciudată de prelevare (așchiere prin ciocănire?!?) avea toate șansele să contamineze probele. După câte știm, această posibilitate nu a fost luată până acum în calcul.

S-au efectuat două analize, corespunzând buletinelor nr. 334/1975 și 380/1975. Datele au fost reproduse și de Pompei&Cohal, însă inexplicabil, într-o ordine inversată cronologic.

334/1975: ”MMPG – ICPMMN – Baia-Mare – Centrul de cercetări şi proiectări pentru Metale Radioactive – Măgurele – Bucureşti – Buletin de analiza nr. 334 pe proba simbol A – 1975 – CNST – Bucureşti: Al – 74,17%, Cu – 4,62%, Zn – 1,81%, Pb – 0,11%, Sn – 0,33%, Ni – 0,0024%, Bi – 0,0003%, Ag – 0,0002%, Co – 0,0023%, Cd – 0,11%, Zr – 0,20%. Ga – urme şi Si – prezent. Obs: din lipsa materialului, nu s-au putut doza alte elemente, deşi prezenta lor a fost semnalata în cursul analizelor. Şef secție, dr. ing. Niederkorn I, şef colectiv, cercet. Ing. Neciu St., cercet. princ., M. Gradin”⁶.

”… din lipsa materialului”. Așa că s-a trimis material suplimentar, pentru alte analize.

380/1975: ”Centrul de Cercetări şi Proiectări pentru Metale Radioactive – Comuna Măgurele – Buletin de analiza nr. 380, proba NK-2, adusă de tov. Dr. ing. Niederkorn Ioan: Al – 92,74%, Si – 2,84%, Cu – 6,2%, Zn – 0,95%, Pb – 0,41%, Sn – 0,33%, Ni – 0,002%, Bi – 0,0003, Ag – 0,0002%, Co – 0,002%, Cd – 0,055, Zr – 0,20%”⁷.

Nu este clar de ce mențiunile acestui buletin sunt uitate de Pompei&Cohal. Ele sunt înscrise olograf pe buletinuld e analiză: ”Eroare 10-15%”. Pentru că, nu-i așa, și erorile trebuie luate în calcul!

Este clar că s-au trimis mostre în două rânduri la Măgurele. Ceea ce nu este clar este dacă ele provin din aceeași recoltare sau au fost două recoltări prin acceași metodă mecanică. Cert este că ing. Florin Gheorghiță deține și acum unele ”firimituri” din piesă…

În ”Enime în Galaxie” (1983) Gheorghiță publică însă alte valori:

”… din buletinul emis de centrul de cercetări al ICPMMN (Măgurele) rezultă că metalul din care fusese uzinată piesa era de fapt un aliaj complex, format din 12 elemente diverse, dozate în diferite procente. Elementul principal – marea surpriză! – era aluminiul (89%)! Restul elementelor componente au fost găsite ca fiind următoarele (în ordinea mărimii procentelor determinate): cupru (6,20%), siliciu (2,84%), zinc (1,81%), plumb (0,41%), staniu (0,33%), zirconiu (0,2%), cadmiu (0,11%), nichel (0,0024%), cobalt (0,0023%), bismut (0,0003%), argint (0,0002%), galiu (urme)”⁸.

Ulterior (2009), el se explică astfel:

”Pentru a nu-i afecta cumva poziţia d-lui Prof. Vlasa, nu i-am menţionat însă numele. De asemenea, la unele cifre din buletinul de analiză metalografică am introdus câteva valori medii, pentru a nu fi sancţionat cineva din laboratorul Centrului de la Măgurele”⁹.

Românii nu s-au prins de ”mediile” lui Gheorghiță. Dar germanii da, și s-a iscat tămbălău, vorbindu-se de inducere deliberată în eroare! . Mai ales că nu este clar despre ce ”medii” este vorba de vreme ce numerele nu ies la un calcul algebric simplu.

Dorim să insistăm pe două aspecte:

1. 1. 1. 1. 1. Anumite surse care glosează pe subiect fără a-l cunoaște afirmă că problele din 1975 sunt extrase prin acea carotare circulară vizibilă pe ”urechea” stângă a artefactului. Este complet fals!;
            2. Valoarea analizelor realizate în 1975 la Măgurele este mai mult decât discutabilă. Fără a se cunoaște metoda de analiză, calibrarea, contaminanții ș.a., rezultatele nu pot fi comparate cu celelalte valori obținute ulterior. S-o spunem pe șleau: sunt maculatură și foi de inventar!

Mulțumim colegului Cezar Dărac, membru ASFAN-România, pentru realizarea interviului telefonic cu Florin Gheorghiță (21.02.2018). De asemenea, mulțumim ing. F. Gheorghiță pentru disponibilitatea de a lămuri unele aspecte rămase nelămurite de atâta și atâta timp.

Note: ¹F. Gheorghiță – ”Revenirea zeilor”, Ed. Obiectiv, Craiova, 2003, pg. 62; ^2,5,9Scrisoare oficială adresată de F. Gheorghiță MNIT, către Dir. V. Crișan, MNIT, cca. 2009; ^3,4Conform interviului telefonic realizat de C.D. cu F. Gheorghiță în data de 21.02.2018; ^6,7Pompei Cristian, Cohal Gheorghe – ”Călcâiul de aluminiu de la Aiud”, în ”Lumea Misterelor”, an X, nr. 7(138)/ 2008, pg. 16-17; ⁸Florin Gheorghiță – ”Enigme în galaxie”, Ed. Junimea, Iași, 1983, pg. ?.