Piesa de aluminiu de la Aiud (VII)

Ufologul Florin Gheorghiță este la bază inginer, absolvind ”Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic din Iaşi, promoţia 1951”. În investigarea cazului Emil Barnea (Pădurea Hoia, Cluj; 18.08.1968), Gheorghiță s-a dovedit tehnic și aplicat în reconstituirea traiectorei obiectului zburător (vezi foto). Deci se pricepea la desen tehnic și calcule matematice de complexitate medie.

Sursa: Adrian Pătruţ – Fenomenele de la Pădurea Hoia-Baciu, Ed. Divia, Cluj-Napoca, 1995, pg. 13.

În context, nu poate decât să ne mire abordarea lui în ceea ce privește ”Piesa de la Aiud”. A neglijat descrierea piesei, prezentând detalii sumare, aproape ”pe alese”. A oferit două schițe aproximative și cote cu valori aproximative. Și mai ales, deși cunoștea prea bine valoarea mărturiei fotografice, a ocolit-o abil.

Despre momentul realizării primei schițe amintește chiar F. Gheorghiță:

”După ce am măsurat-o împreună [el și Prof. N. Vlassa – n.n.] şi i-am făcut o schiţă, a încuiat-o într-un corp al biroului…”¹.

Aici sunt niște probleme: arheologii au o relație specială cu desenul; fie că e vorba de planuri de situație, fie că obiectele sunt transpuse la scară, în cele mai mici detalii, pe hârtie. Am văzut chiar noi într-un laborator muzeal în ce constă o astfel de operațiune minuțioasă. Este complet improbabil ca Vlassa să fi participat la o făcătură atât de grosieră precum schița în cauză.

Pentru cine a luat contact cu povestestea ”Piesei de la Aiud” și cu schițele lui Gheorghiță înainte de a vedea piesa sau măcar o fotografie a ei, uimirea este maximă. Nu pare a fi vorba despre unul și același obiect. În România nu mulți au ridicat astfel de întrebări. Pentru că idolii nu trebuie deranjați cu întrebări stânjenitoare, tocmai pentru că sunt idoli și sunt idolii noștri. Cu accent pe nenorocitul și păgubosul ”noștri”.

Nu același lucru s-a întâmplat în Occident, unde aspectul a generat suspiciuni, ajungându-se să se vorbească (gratuit?) de ”cele două artefacte de la Aiud”²:

”După cum s-a dovedit mai târziu, se pare că obiectul fotografiat de Hesemann nu era același cu cel ținut în mână de Gheorghiță la vremea lui. «În cazul meu lipseau aripioarele, iar gaura arăta altfel», susține românul [F. Gheorghiță – n.n.]. Cu siguranță există două obiecte, cu forme aproape identice”³.

Desigur, nu este vorba despre ”două artefacte”, însă chiar aceasta este impresia: schițele nu seamănă aproape deloc cu originalul. Și atunci începi să te întrebi ”De ce?”. Explicații ar fi mai multe, una însă este esențială: dintr-un desen tehnic ar fi reieșit niște probleme structurale care ar fi dat teoriile unora peste cap. Așa că tot mai bun era un desen ambiguu, care nu spunea nimănui mai nimic.

Note: ¹Scrisoare adresată de Florin Gheorghiță MNIT, ”în atenția directoarei [Viorica] Crișan” (2009); ^{2 și 3}Luc Bürgin – ”Geheimakte Archäologie, Bettendorf”, 1998, pg. 211.