Piesa de aluminiu de la Aiud (XVI)

Piesa ”extraterestră” de la Aiud (Documente I). Prin intermediul ”Piesei de aluminiu de la Aiud”, ufologii livrează o poveste misionată: noi, bunii, dezvăluim cele ascunse de cei răi (oamenii de știință în general, istoricii în cazul de față), care vor să oculteze adevărul. Nu este singurul caz de acest fel: am prezentat și avatarurile Metopei de la Capidava. Partea proastă pentru ufologi este că faptele (verificabile!) nu le susțin narațiunea fabricată; mai mult chiar, inversează dramatic rolurile.

În ce fel au deformat și răstălmăcit anumiți ”cercetători” ozeniști din România datele problemei în cazul ”Piesei transilvane” am arătat și vom mai arăta. Nu insistăm gratuit asupra acestor aspecte: au aplicat un întreg algoritm de înșelare al publicului de bună credință. Înțelegând metodele acestor răufăcători, doritorii se pot imuniza de balastul toxic pe care diverși – deloc gratuit! – îl deversează peste societate.

Înverșunarea împotriva istoricilor este o acțiune elaborată, cu un scop dual: pe de-o parte, inventarea unui adversar care să justifice incuria și eșecurile proprii, pe de alta decredibilizarea unor anticorpi societali. Nu de dragul dacilor, scheletelor de uriași sau extratereștrilor vor acești indivizi să ”rescrie istoria”, ci datorită unor considerente infinit mai prozaice, asupra cărora vom (mai) reveni. Printre rânduri, documentul de mai jos exemplifică ambele paliere.

La rugămintea noastră, urmată de o solicitare oficială pur birocratică*, personalul Muzeului de Istorie și Științele Naturii Aiud a realizat o înregistrare audio-video cu Dna. Matilda Takacs. Un demers de memorie culturală, care restabilește pentru prima dată detaliile descoperirii ”Obiectului de la Aiud” și traseul său instituțional:

View Fullscreen

Notă: *Prin această formulare, dorim să accentuăm disponibilitatea și totala bunăvoință a istoricului Paul Scrobotă, directorul MISN Aiud. Există o practică în democrația ”originală” din România, a hăituirii unor instituții cu tot felul de cereri absurde, dar imperative, pe seama dreptului la informare. Iar dacă ele sunt satisfăcute, cu toată lipsa de timp și resurse a personalului subdimensionat din organigramă, bravii petiționari se prezintă publicului ca eroii de mucava care au forțat mâna lui X sau Y, ca să Z. Nu suntem părtași la astfel de mizerii și nu dorim sub niciun chip ca demersul nostru să fie echivalat cu tendințe de acest fel!